Tristete

Azi ma gandesc la cei care pierd foarte mult timp pe net ca sa scrie tot felul de lucruri care de multe ori par credibile dar sunt minciuni si ineptii care ma fac sa-mi exprim public dezgustul dar si dezaprobarea.

De pilda azi am primit un e-mail, de la un prieten, care saracul, a vrut sa ma informeze in timp util despre subiectul respectiv, el nemaiavand timp sa verifice veridicitatea informatiei.

Asa ca, m-am trezit citind despre decesul unui prieten, persoana publica cu faima nu numai in tara; un om drag sufletului meu, pe care il iubesc, il respect si sigur ca am fost efectiv socata sa aflu ca ar fi decedat in urma unui accident azi dimineata la un spital renumit din Bucuresti.

Sigur ca oamenii mai si mor, dar ceva a fost atat de dureros in mine incat am simit un recul si am simtit nevoia sa verific asa ca am trimis un mesaj unei inimioare care m-a linistit: eu primesc dintr-astea de cinci ani!

Din pacate nu m-am linistit: ce porcarie!!!

Dragilor, oare nu ne-am rusinat din destul pentru atat de multe lucruri urate facute tarii, neamului, pamantului, prietenilor nostri? Noi le-am facut nu altii! Atat de multa minciuna si lipsa de respect. Saracul Iisus Hristos a spus sa ne iubim unii pe altii ca pe noi insine, iar noi exact asta si facem!

Vrem sa corectam lumea, dar lumea incepe mai intai si mai intai cu mine, iar daca eu nu stiu sa ma iubesc, sa ma respect ce se mai poate face mai departe? Cum pot eu sa spun ceva despre tine si sa-ti atrag atentia ca ai un pai in ochi cand eu am ditamai barna si-s chior de prost ce sunt pentru ca nu inteleg sa ma respect mai intai pe mine pentru ca numai asa voi sti cum sa te respect si pe tine si pe ceilalti prieteni. Sunt surd la strigatele mele de jale dinlauntrul meu pentru ca stiu cat gresesc fata de mine dar si fata de voi, neamul si poporul si rudele mele si nu vreau sa le aud, din indaratnicie si ura.

Cum as mai putea sa te aud si pe tine si mai mult, sa ma opresc din mersul meu nauc catre niciunde, adastand sub streasina casei tale intrebandu-te simplu: Tu ce mai faci? Esti bine?

Oare cat sa mai dureze intepenirea si transa noastra pana sa ne dezmeticim, sa ne curatim si sa o luam de la capat pe curat?!

Vai, vai, cat de multa tristete mi s-a asezat azi pe suflet!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.