Suma pasilor sunt eu!

nisip urme flori

Azi m-am gandit la zece pasi pentru a obtine succesul. Patruzeci de pasi pentru a fi fericit. Treisprezece pasi de urmat pentru aflarea sinelui. Douazeci si cinci de pasi ca sa devii femeie adevarata. Etc. Maine ma duc sa-mi caut un pedometru. M-am incurcat in pasi. Kinetoterapeutul mi-a spus azi si el ca trebuie sa fac zece mii de pasi zilnic daca vreau sa nu ajung la operatie. Ba mai mult, am incurcat pasii de la succes cu cei de la fericire si cred ca si cu cei de la curaj. Acum ce sa ma fac? Cum sa memorez toate astea? Lumea s-a straduit sa scrie pentru mine atatea ghiduri de buna purtare si conduita, de dezvoltare personala si neurolingvistica, de sanatate, iar eu, ca o ignoranta care sunt, am facut tocanita din toate. Nu-i frumos din partea mea! Dar stii, pe de-o parte imi pare si bine ca a iesit asa pentru ca brusc m-am oprit din alergatura zilnica, programata de altii si m-am uitat mai atent in oglinda. Ochii mei uimiti ma intrebau: ce faci, unde vrei sa ajungi? Dar chiar asa, ce vreau de fapt? Sa ma schimb, normal! Ok, sa ma schimb in ce, sau in cine? Intr-o persoana agitata care a pierdut sirul pasilor, frustrata ca a trecut timpul peste ea, ca au aparut riduri, ca are edeme si ceracane, ca e fundul mare si calca leganat, ca e singura, sau ca nu a spus nu stiu ce fraze miraculoase, sau ca nu si-a facut la timp exercitiile fizice, sau ca nu s-a tinut de planificarea ce musai trebuie sa o conduca direct pe culmile succesului? Sau poate intr-o persoana care isi face zilnic portia de autointrospectie si de fiecare data constata ca nimic nu e cum ar vrea ea si lumea din exterior, ca nu multumeste pe nimeni, ca nu e tocmai cine ar fi trebuit sa fie? Pana la urma de unde curg toate nemultumirile noastre de ne siluim existenta adunand retete de toate felurile, din toate domeniile care ar avea desigur un gram de elixir misterios care face farmece? Cine vine si-mi toarna in creier ca nu sunt suficient de tanara, de frumoasa, de desteapta, de moderna, de eleganta, fancy, cool, trendy si alte cuvinte foarte uzitate mai ales in zona show bizz-ului si preluate automat de antenutele de servici pregatite sa judece si sa isi dea cu parerea.

Ochisorii mei albastri m-au mustrat si mi-au adus aminte ca nu trebuie sa fac nimic obligatoriu si cu ravna prostesteasca. E in mine tot ce am nevoie ca sa functionez normal in perimetrul  care ma reprezinta. Pe cine as pacali eu oare daca m-as schimba in alta? Pe mine desigur. As fi o clona – rezultat al diverselor retete colectate cu ravna. Oare in loc sa fac arhiva nu mai bine ies eu la o plimbare, in trening si adidasi, cu coada de calut prinsa intr-un elastic si cu castile in ureche ascultand  deep house Amsterdam? Va cadea jumatate de Bacau pe jos de oripilare – auzi la ea, cum sa iasa asa imbracata pe strada? Era doar o doamna eleganta candva! Un sfert de Bacau se va amuza – intotdeauna a avut umor cucoana asta si a fost originala! Iar restul nu ma cunoaste, asa ca ma vor judeca sau nu – habar nu am. Si daca am chef ma voi aseza la umbra fix intr-o cafenea stradala si voi casca gura la trecatori, imaginandu-mi ca sunt la Paris. Esential e ca nu mi-am pierdut imaginatia si umorul, si gasesc resurse suficiente sa rezist chiar si atunci cand viata imi mai da cate una peste cap. Ce daca? Doar nu imi plimb buletinul ci pe mie insami. In pas alergator, de balet, de promenada, de zumba sau tango, in pas moderat sau foarte incetisor. Sunt pasii mei, ritmul meu, alegerea mea! Cui ce-i pasa?


2 thoughts on “Suma pasilor sunt eu!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.