Singuratate

1002656_583632701712040_1814078044_nAzi as vrea sa ma gandesc la toti aceia care sunt singuri din diverse motive si care simt singuratatea ca pe o rana profunda, care chiar daca nu este la vedere, ea este o permanenta si sacaietoare durere.

As vrea sa-i iau in brate pe toti si sa le spun ca nu sunt singuri, ca este cineva cu ei, dar stiu ca nu m-ar crede nimeni pentru ca singuratatea nu dispare decat atunci cand mai este unul in ecuatia ta.

As vrea sa ma desfac in mii de particule din care sa se formeze brusc acei oameni pe care fiecare si-l doreste alaturi, ca sa nu mai aud plansul interior, si zbaterea si chinul si depresia care sufoca pana la disperare.

As vrea sa fiu aripa ocrotitoare pe care fiecare o doreste, care ii da siguranta si starea de echilibru.

Si as vrea sa ma mai gandesc azi la cei care au fost doi dar moartea i-a despartit si cei ramasi aici, langa noi, isi poarta in tacere si cu demnitate singuratatea, incercand sa reziste amintindu-si mereu clipe petrecute langa celalalt; bune sau mai putin bune.

Cu gingasie si cu nesfarsita iubire as vrea sa-i pot mangaia pe toti cei care sunt azi tristi si singuri sarutandu-le tampla si alinandu-le amaraciunea.

Asa e, aveti dreptate sa plangeti cateodata dar incercati sa nu uitati ca fiecare lacrima de tristete e adunata de un inger si apoi e transformata intr-o floare de cais, de mar, sau de cires.

Doamne, azi ma voi gandi la Tine cu dor si te voi ruga sa iei povara singuratatii de la cei pe care tu i-ai iubit atunci cand i-ai creat. Adu-ti aminte Doamne ca Tu i-ai daruit-o pe Eva lui Adam, tocmai ca sa nu fie singur!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.