Silvioara

10806447_348769808580926_629481973124370250_nAzi m-am gandit la Silvia Pandaru! O stiti pe Silvia? O stiti majoritatea bacaoanilor de pe vremea cand inca nu se puteau canta colinde si ea avea curajul sa vina in fata unui public numeros cu un cor de copii sa cante si sa ne incante cu magia colindelor strabune!

Am fost azi la Colegiul de Arte la un eveniment inedit care a dat bine cu primavara, cu ziua senina si cu magnoliile inflorite. In cadrul Festivalului anual GEORGE ENESCU se intalnesc la Bacau copii si adolescenti pentru a omagia geniul marelui compozitor.

A fost un mic regal de care mi-a fost dor timp de mai bine de zece ani. Imi este la fel de dor si de concertele de la Ateneu dar cred ca sufletul meu inca nu era pregatit pentru intalnirea cu filarmonica ! Aveam nevoie de acest preambul care m-a pregatit si m-a primenit cu energiile minunate ale copiilor.

Dar nu despre profesori, elevi si interpretare vreau sa va vorbesc acum ci despre Silvioara careia i-au crescut din nou aripile si a revenit la scoala dupa doua interventii foarte grele. Acusi se face un an de cand m-a sunat sa-mi spuna ca este internata la Iasi la clinica de chirurgie si ca urmeaza sa faca doua operatii. Le-a trecut singura, cu spaima dar si cu multa incredere. Recuperarea a fost grea, suferinta si slabiciunea fizica fiind mari. Mi-a fost teama doar pentru o clipa ca nu se va mai ridica si ca va accepta statutul de invinsa, pentru ca am stiut ce putere este in ea si cata dragoste are pentru muzica, pentru oameni, pentru cei care o iubesc si o cunosc. In urma cu trei saptamani mi-a spus sa vin la liceu daca vreau sa o vad. Era serioasa si apoi a izbucnit in ras. Nu-mi venea sa cred! Tu chiar esti acolo? Mi-am pus in graba haina si am plecat spre ea! Nu voiam sa ma gandesc cum e, cum arata…Si? Si bucuria mea a fost mare: era Silvia cea de alta data, un pic mai alba la par , un pic mai slabuta, un pic mai ragusita, dar aceeasi fiinta minunata si luminoasa!

Azi am vazut-o cum a trait cu fiecare elev partiturile cantate la vioara sau la pian. Am regasit in ea pe acea Silvie care stie sa vorbeasca deopotriva cu copiii cat si cu parintii acestora. E topita dupa copii si are un fel anume de a si-i apropia !

Ne leaga multe pentru ca am trait impreuna momente unice departe de tara, la mii de kilometri. A dirijat corala ANIMOSI despre care voi scrie pentru ca nu a fost doar un simplu act dirijoral ci a fost cu adevarat un fenomen.

Ce pot sa va spun acum e doar atat: inima mea este bucuroasa si am vrut sa impart starea asta cu voi, intr-o dupa amiaza senina de duminica in care magnolia alba isi pleaca minunatele crengi deasupra statuii lui George Bacovia din centrul orasului, celebrand arta, frumosul si gingaseala prin care univesrul ne face semne ca totusi ne iubeste!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.