Respect maestre!

a-murit-marin-moraru-840x500

Un actor grabit/Care si-a spus replica/Si-apoi a plecat zambind... Nu, nu a plecat zambind. A plecat din lume, asa cum spunea Florin Zamfirescu, cu fata la perete. Marin Moraru, un actor de o rara gingasie sufleteasca, cu o forta a replicilor uluitoare, rostite mai totdeauna intr-un registru calm, abia soptit, timid parca, smerit si mucalit in acelasi timp.

 A parasit lumea teatrului mahnit, amarat, nemultumit si uimit de lipsa de bun simt in primul rand al presedintelui si apoi al celorlalti  are ii urmeaza in scara ierarhica. Nu ma intereseaza ferparele si diplomele post mortem ci respectul in timpul vietii. Doi-trei actori sarbatoriti cu fast si mediatizare prezidentiala, nu a putut acoperi o mare galerie de talente autentice care ne-au tinut drepti ani de zile, ajutandu-ne, in felul lor, sa rezistam la tot felul de situatii politice, sociale, etc.

Nu simt nevoia sa critic, dar ma doare aproape fizic lipsa de atentie si de respect fata de marii actori care iata, pleaca in culise, rand pe rand, in tacere, nelasand testamente poporului roman. Pleaca cu discretie, aproape nestiuti, in saracie, marea lor majoritate. As vrea sa spun ca sunt uimita, dar nu pot. Nu sunt uimita ci furioasa de-a dreptul! Nu ne respectam valorile in schimb rezonam din ce in ce mai mult cu personaje no name, care sunt adulate, rastelevizate si multimediatizate, cu o cultura de doi bani, agramate, care peste noapte intra in vartelnita show bizz-ului devenind asa zise modele pentru pustoaice si pusti care dau cu gramatica de pereti si ochii peste cap convinsi ca acesta este aderatul modus vivendi.

Saracii actori, se privesc unii pe altii la fiecare inmormantare nereusind sa disimuleze intrebarea: care dintre noi urmeaza? Si asta nu pentru ca ar fi o rasa aparte, o specie mai deosebita, ci pentru ca fiecare mai spera inca la o ultima reprezentatie cu aplauze la scena deschisa. Fiecare actor viseaza sa moara pe scena, de-adevaratelea insa, chiar daca el a murit de sute de ori pentru publicul spectator. Poate ca ar fi supremul act de devotiune fata de oameni necunoscuti care au tot venit sa fie martori ai prestatiei actoricesti. In aplauzele celor pentru care au jucat roluri de o forta extraordinara, actorii romani isi doresc trecerea dincolo, frumos, usor, elegant si paradisiac, exact ca o adiere cu parfum de nu-ma-uita!

Orice s-ar spune, un actor traieste altfel viata. Si asta pentru ca viata sa este compune din toate vietile personajelor de pe scena la care se adauga si cea personala, cu bucurii, cu dureri, cu pierderi, cu boli, cu lipsuri…

Pentru Marin Moraru si pentru toti actorii romanii nu pot decat sa-mi duc ambele palme in dreptul inimii si in mare semn de respect sa spun: la drapel, pentru onor, inainte!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.