Ploile care dor

2173iubesc-ploaiaAzi ma voi gandi la ploi! La ploile care se revarsa asupra mea! Fie ca sunt reci fie ca sunt calde, fie ca sunt repezite, patrunzatoare sau blande, insinuante. Ma gandesc la ploaia care cade pe fata mea cand sunt trista si incearca sa ma spele de ganduri care nu-mi dau pace, sa ma scape de singuratate si de inertie. Ma gandesc la ploaia furioasa care ma clatina uneori incercand sa ma tavaleasca prin noroi, sa ma ingenuncheze in fata neputintei de a face ceea ce vreau, ceea ce trebuie, ceea ce simt. Ma gandesc la ploile copilariei cand turna cu galeata, era soare si cald. Tropaiam prin baltile mari care se faceau pe strada unde locuiam, fericita ca am unde sa ma desfasor spre disperarea si rusinea mamei care credea ca are o fetita nu un baietoi. Traiam o bucurie frenetica sa ma joc in baltile amestecate cu noroi si pietricele care imi musteau in sandalute. Erau apoi ploile adolescentei, cand imi purtam prin parc ganduri si sentimente inca neintelese dar care frematau tainic in trupul meu fragil, de femeie in devenire. Imi placea sa ridic fata catre ploaia marunta si deasa de toamna. Imi trezea senzatii ascunse cand apa imi uda parul, alunecand serpeste in raulete subtiri si delicate pe gat, insinunadu-se ca  niste mangaieri subtile.

Acum ma gandesc la ploile care dor, transformandu-mi trupul intr-o rana vie, facand ca oasele mele sa sune intr-un cantec de jale si de tanguire. Si totusi imi place ploaia, oricum ar fi ea si orice mi-ar aduce. Acum ochii mei incercanati privesc neputinciosi la ploaia care bate deja in geamul meu!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.