Martisor

618x412_1383551408e027a0baAzi m-am gandit la martisor. De ce suntem de acord ca e o afacere banoasa, o criticam, strambam din nas, ne dam liber cugetatori si deci nimic din ceea ce are rezonante traditionale nu mai e bun, refuzam oarecum impacati cu toate ca schimbarea inseamna si refuzarea a tot ceea ce este national, stramosesc, autohton!

Bun este tot ce vine din alte zari! Nu conteaza ca e de sorginte religioasa sau traditionala, sau modernista, chicista. E de la altii si atunci e bun. Nu stiu cum sa zic dar parca am facut exact ca mama aceea nepriceputa care atunci cand a aruncat din lighean apa in care spalase copilul i-a facut vant si pruncului.

Chiar asa? Nici eu nu sunt de acord cu toate nazdravaniile pe care le  serbeaza tot omul, mai ales de pe la tara, dar zic totusi sa pastram traditiile sanatoase, autentice. Avem specialisti care ne pot demonstra diferenta intre ce este national, romanesc si ce este chici – ma rog poate fi scris si cu kapa!

Da, iubesc ziua de martisor pentru ca imi aminteste de inceputul unui anotimp care vine cu energii noi, cu simfonie de culori, cu gingasie si gratie, cu iubire. E o zi a impacarilor, a daruirii de simboluri – e o adevarata arta sa alegi martisoare! E ziua darurii si a imbratisarilor. E o zi frumoasa de care ar trebui sa ne bucuram cu totii si sa fim recunoscatori legendei care spune ca odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată. De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul rosu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

Ei, sa aveti o primavara minunata si invatati sa daruiti dar sa si primiti iubire!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.