Mama ei de karma!

karmaSa dai cu palaria de pamant si sa o calci in picioare! De ce? De ciuda! Cum altfel?

Ea e artist plastic, cu studii facute la o academie de arta renumita, cu burse in strainatate, cu expozitii foarte bine apreciate, cu o gratie de om cum numai la Carei se poate naste, o femeie frumoasa, o desteapta, placuta, plina de sarm si umor, care are cancer la plamani. ( Ce scurt poti caracteriza un om charismatic in aceste timpuri!)

El, un tata mare stie cine e, de unde vine, si ce hram poarta! E lider la fabrica de facut bani, e solist vocal – adica se manifesta cu vocea – studiaza sa fie smecher la scoala vietii, zice ca e singur si traieste undeva pe dreapta sau stanga in Germania, adunand ce? Nimic altceva decat bani! Bani la greu!

Ea, artista plastica, care a trudit ani grei la plansa si la studii, impusca banul si are nevoie de ajutor ca sa isi poata cumpara lunar din strainatate medicamentul care o tine in viata. Statul roman nu are bani si pentru ea! Picteaza ” Lucruri marunte” pe care se straduieste sa le vanda.

El, nu se straduieste prea tare cantand, dar ii pica banii la gramada din cer.

El nu are cancer, dar are tupeu maxim. Nu-i rau si nu il cearta nimeni pentru ca are voce – are? – si canta pe unde se poate.

El se trezeste si ii curg banii.

Ea abia poate dormi, picteaza cu sabia lui Damocles deasupra capului, sperand sa primeasca banutii pentru medicament.

El traieste din ignoranta si din talentul nativ al stramosilor carora munca le este straina. Ei sunt artisti si atat.

Ea traieste din bun simt, iubire fata de frumos si oameni, impletind ganduri pentru ea, sotul si familia ei mare si minunata, tragand nadejdea ca intr-o zi cancerul va pleca de la ea, lasand-o sa-si traiasca mai departe viata alaturi de prieteni si oamenii dragi sufletului ei transparent ca o horbota pe care danseaza ingerii.

Asta e! Pe de o parte el, intunecat, ignorant, arogant, prost si bogat, nestiind ce este durerea, lipsurile si spaima pentru ziua care vine si pe de alta parte, ea , luminoasa, cu cel mai frumos zambet din lume, senina si rabdatoare.

Unii spun: karma! Altii spun: destinul! Voci surde ingana pe nas stereofonic: pacatele stramosesti! Si pe deasupra tuturor pluteste cuvantul acela care ne face mici si ne striveste facandu-ne umili si neputinciosi: Dumnezeu! Eu spun atat: nu cred! Trebuie sa fie cu totul o alta paradigma pe care nu reusim sa o intelegem! Recunoasteti cumva modelul? E langa noi ,mereu la doi pasi, vizibil si redundant!

Vezi, de aceea spun: sa dai cu palaria de pamant si sa o calci in picioare! Mama ei de karma!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.