IRINA AMALIA BACAOANU

Irina Amalia Bacaoanu este una dintre acele fiinte  dupa care, pe bune, intorc capul pe strada cu admiratie, o unda de respect si alta, ei bine da, de usoara gelozie! Scrie pe ea femeie-femeie, chiar daca nu are pretentii de diva, geniu sau super talent in ceva! Imi e draga si imi place sa ii citesc blogul – si nu numai! Irina este omul care se lipeste frumos de inima si mintea mea! De aceea am hotarat sa fie azi invitata mea. Urmaresc sa fac un interviu cu ea cat de curand! E spumoasa, are verb si e haioasa tare!

Pe cine ștergi la nas, te șterge de pe Facebook

Mi-era dragă nu pentru că deborda de simpatie ci pentru că altora le era antipatică. Era greoaie cu anecdotele ei răsuflate, n-avea nicio sclipire și ruina tot ce atingea. Două mâini stângi, un comportament infantil, un râs zgomotos și interminabil.
Se complăcea în puerilitatea aia care i-a devenit nefastă, și la anii maturității. Eu n-o respingeam și n-o criticam niciodată. O luam după mine peste tot și-n ziua în care plecam fără ea, îmi reproșa de parcă aveam vreo datorie s-o scot în lume, s-o cresc sau s-o emancipez.
A reușit printr-un complex de împrejurări să plece în America și acolo a rămas. Au trecut anii și m-am întrebat mereu ce-o fi cu ea. Mi-era dor de față ei rânjită. A fost plăcerea vinovată a copilăriei mele. O acceptam dintr-un sentiment de protecție nu c-aș fi fost întruchiparea Maicii Tereza sau bunătatea-n persoană.
Am jubilat când am găsit-o pe Facebook. Mă uitam la poze și nu vedeam decât o diferență de câteva kilograme, niște riduri de expresie și-ncolo, aceeași fățucă perplexă.
Vorbeam la telefon și nu știam câte întrebări să-i pun pe minut. Am vrut să știu totul despre ea. Nu mă mâna curiozitatea feminină ci în adâncul sufletului meu voiam să știu că-i bine acolo unde e. Veștile nu erau chiar atât de vesele dar eu o auzeam pe ea…parte a vieții mele pe care n-o pot renega și de câte ori mă gândesc la zilele de atunci, ea e acolo, prezentă, de nedezlipit.
Și dă-i cu like-ul pe FB, și comentează și trimite poze cu strada ei, cu balconul pe care de 20 de ani nu l-a văzut…mi-am asumat din nou prietenia, chiar dacă virtuală, a celei cu care nimeni nu s-ar fi încurcat vreodată.
Simpatizantă a socialiștilor încă din anii copilăriei, adulatoare de Ceaușescu, Gheorghiu Dej și mai apoi Iliescu, Roman, Năstase, s-a simțit ofuscată de postările mele anti-comuniste, anti-socialiste și m-am trezit cu un ”Unfriend” între ochi.
Eu aș fi acceptat-o și dacă ar fi fost simpatizantă Kim Jong Il, Fidel Castro și torționarul Vișinescu. Ce ar avea a face ideologiile cu prietenia noastră de-o viață? Și până la urmă civilizația rezidă și din acceptatea opiniilor celorlalți care nu coincid neapărat cu ele tale că nu deții tu adevărul suprem. Iaca, Sandi Bell, zăluda blocului, n-a ținut cont!
Fi-ți-ar America de capul ăla gol! Că poți să respiri același aer cu Hawking, Obama și Joe Biden încă o mie de ani de-acum încolo, că rămâi aceeași tută îngustă fără speranță de cizelare.
Mă alătur (într-un târziu) celor ce ți-au întors spatele și-au fost mai inspirați ca mine s-o facă la timp.
Joac-o p`-asta și află acum că niciodată nu mi-a plăcut mesajele tale matinale cu ”Ce faci, făi fată?”!


2 thoughts on “IRINA AMALIA BACAOANU”

    1. cu mult drag si cu placere! esti o femeie despre care se pot scrie multe lucruri, asa ca voi fi cu ochii pe tine pentru ca nu stiu cand ma trasneste o idee!:))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.