Intre egoism si viata noua!

0
36
Dragilor, stiu ca viata pare si mai amara sau trista cand afara e asa cum se vede prin
geamuri. Dar, va rog mult sa va relaxati si sa va calmati iesirile furioase. Nu mai bombaniti, nu mai judecati, nu va mai plangeti si nu mai umpleti congelatoarele nimanui cu stiti voi ce! Hai sa ne schimbam obisnuintele. Vremea asta morocanoasa pare a fi cam dupa sufletele noastre dar va asigur ca nu e asa. Sufletele noastre sunt minunate si bune. Ele nu se supara niciodata pe nimeni .Nici nu au cum pentru ca ele sunt vibratii, rezonanta si emotii. Energii pure. Ce ”fata” mintea noastra e alta poveste! De acolo incepe toata nebunia, isteria, panica, frica, revolta, furia, razbunarea, egoismul. Pai da! Am invatat la cursurile Academiei de Kabbalah, in manastire, la Hatha Yoga, Personocratie, Tai Chi, la scoala,  ca egoul se hraneste cu frica, rautate, ganduri negative. Intre dorinta de primire si cea de daruire omul nu alege intotdeauna ce este firesc, natural. Dorinta lui se duce spre material, ceea ce nu este totdeauna rau. In fond, omul nu a ajuns inca la acel nivel spiritual la care sa renunte la gregaritate si sa imbrace haina translucida. El are nevoie pentru sine si familie de casa, masa, alimente, imbracaminte, la care se mai adauga multe. Egoul s-a dezvoltat intr-un ritm exacerbat, momet in care natura, dupa ce a tras nenumarate semnale de alarma, a fortat omul sa se opreasca din derapaj. Ce ni se intampla acum, nu e personal numai. Este la nivel global. Fiecare om a fost ”atins” intr-un fel sau altul de pandemie.
 
Nu ne vine a crede si ne intrebam de ce ni se intampla toate astea, de ce acum, de ce generatiei noastre, cine a facut toate astea! Generic, raspunsul este acelasi: OMUL!
Omul s-a jucat putin cu constiinta lui si a dus jocul despre razboi, puterea economica si politica, ura, la un nivel extrem. Acum si aici este acest nivel extrem! Nu vrem sa intelegem ca daca natura voia sa o ia de la capat, spunea stop creatiei pe pamant, astfel ca tot ce era mineral, vegetal, uman, disparea intr-o milionime de secunda.
 
Dar uitati-va si voi in jur: nimic nu s-a schimbat. Plante, animalute, gaze, pesti fac acelasi lucru ca si pana acum: sunt in firescul lor. Doar specia umana este inchisa intre patru pereti. Ce ni se intampla? Dupa harmalaia intrebarilor din mintea noastra naucita si zapacita, urmeaza un moment de relaxare cand exact atunci incepem sa ne auzim pe noi insine. Sinele nostru desfasoara inaintea noastra ca intr-un film tot ceea ce nu am inteles pana acum. Probabil ca suntem socati si incepem sa intelegem cam ce s-a intamplat. Nici nu mai conteaza daca un virus a zburat pe geamul unui laborator din intamplare, din neatentia cuiva sau pur si simplu a fost ”ajutat” sa plece in mod voit. Mai conteaza acum ce si cum? Exista in mod cert niste instante universale, nu umane, care vor restabili adevarul si vor recrea echilibrul intre natura si om.
 
Acum insa noi suntem intr-o situatie unica. Ce este de facut? Stam cumintei ca scolarii cu mainile la spate asteptand noi ordine si comenzi? Si da si nu.
 
Exista o legislatie de care trebuie sa ascultam dar in casele noastre noi suntem cei care impun noua ordine. Nu e cea mondiala ci cea casnica, familiala, personala. Pare sa suntem intr-un film SF. Daca ramanem incremeniti in dezastrul aparent, vom atrage acest dezastru. Dar daca actionam in liniste, cu calm si intelegere, ne vom situa deasupra situatiei care pare fara iesire.
 
Omenirea nu este condamnata la moarte. Ea este chemata la o noua viata. Toti conducatori spirituali ai lumii, indiferent de palierul in care se afla, toti psihologii, medicii, oamenii de stiinta, au spus si spun in continuare ca panica induce morbiditate. Scade rezisteta, imunitatea. Un gand bun, pozitiv, o dorinta puternica de vindecare pusa cu intentie, anularea dorintelor egoiste in fata celor apropiati, al grupului din care facem parte nu fac decat sa ne dea un rezultat favorabil pentru restaurarea vietii pe pamant a omului.
 
Suntem prea destepti ca sa nu intelegem ca arvutul, adica dorinta de ajutor reciproc, poate aduce transformari grozave.
 
Intinde mana ta, si pune-o deasupra a milioane de maini care stau intinse sa-ti primeasca dorinta de daruire. Acum ai inteles ca numai impreuna putem lasa lumina sa ne calauzeasca pasii spre o lume noua, in deplina armonie cu natura. Ea ne-a dat atatea semnale cerand ajutor si noi i-am intors spatele fara sa miscam un deget. Natura nu ne imbranceste in dezastru: ea doar ne asteapta. Ne asteapta cu bratele intinse sa ne intoarcem cu iubire catre ea.
Cand dr Michael Laitman ne spunea in mod repetat ca suntem ultima generatie ma impotriveam in mintea mea. Cum adica, vom dispare? In aceste zile am inteles exact mesajul sau. Suntem ultima generatie din atat de multe care au trait cu egoismul alaturi. Ni se dau alte coordonate la care trebuie sa ne adaptam din mers.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.