Interviu neconventional cu scriitoarea M.C.Simon – partea 2 si 3

11204458_10153475944257238_2188952742303059704_n2. Ce te-a determinat sa cotesti brusc de la o profesie tehnica, inginereasca, matematica, spre lumea cuvintelor?

MC:

Ei bine… inca nu am cotit-o! Mergem deocamdata in paralel, si din cate observ… mergem binisor.

Dar evident, scopul este de a face saltul definitiv de la cariera care mi-a ocupat deja jumatate de secol din existenta in acest trup uman, la cariera de care m-am indragostit din prima clipa. Iar aceasta s-a petrecut in urma cu un an, respectiv in Mai 2014 cand… barbatul pe care il ador, singurul care a reusit sa imi faca inima sa tresara la un nivel de nedescris, m-a intrebat intr-o zi (insorita, banuiesc, pentru  ca ideea a fost brilianta): “De ce nu devii scriitor?”.

Acela a fost momentul in care un flash mi-a traversat tot corpul.

Evident ca am luat in serios ce am auzit, dar… o sa impartasesc cu cititorii tai, in premiera, un secret. Intrebarea lui a venit probabil din disperarea provocata de timpul pe care trebuia sa-l aloce cititului scrisorilor si mesajelor mele. Recunosc… erau superbe, si recunoaste si el, dar… cat poate un barbat pamantean sa suporte in materie de citit? Aproape ca nu mai avea timp sa finalizeze proiectele la care lucra, tot citind fantasticele si fascinantele mele prelegeri.

Ca atare… am inceput sa scriu “oficial” si nu am regretat nici macar o clipita aceasta hotarare.

 

3. Ce inseamna pentru tine scrisul?

MC:

Intotdeauna scrisul a insemnat comunicarea fara blocaje dintre mine si interlocutorii mei. Categoric sunt o persoana care se exprima mult mai bine in scris decat verbal.

Nu ca as avea vreaun motiv “audio” de ingrijorare, dar de cate ori am o conversatie sau vreau sa-mi expun punctul de vedere, conversatie de care evident sunt foarte mandra la momentul respectiv, imi dau seama dupa cateva zile ca adevaratele replici si comentarii care ar fi lasat pe oricine cu “gura cascata” de-abia atunci imi ating portiunea de creier care foloseste exprimarea verbala.

In clipa in care am hotarat sa devin scriitor inainte de a-mi da demisia din meseria de inginer, am considerat scrisul ca fiind o unealta prin care as fi putut sa transmit cititorilor multiplele cunostiinte castigate pe parcursul a aproape jumatate de secol. De felul meu sunt o  autodidacta si recunosc ca imi place sa ma scufund in texte stravechi, in manuscrise codate, in fel de fel de domenii, care mai de care mai interesant. Se pare ca asta este ceea ce-mi trebuie ca sa functionez la parametrii maximi.

De fapt… cred ca-mi lipsesc vremurile din adolescenta, cand, ca sa imi ridic nivelul adrenalinei din corp, ma declarasem un fel de SpiderMan care era cu ochii in patru in incercarea de a-si ajuta semenii mai oropsiti; mai ales cand era vorba de o lupta de strada .

De la intelepciunea varstei posedate in prezent, se pare ca luptele si artele martiale care candva imi erau tare dragi, nu imi mai acopera nivelul de emotii necesare. Si ce credeti? Am studiat pana cand am avut o revelatie si am gasit un super inlocuitor… scrisul.

Credeti cumva ca nu este excitant sa scrii? Wow! Credeti-ma… niciodata nu am fost in stare mai alerta ca acum. Fiind ceea ce in limba engleza se numeste un “serial procrastinator”, nivelul adrenalinei se ridica la maxim in incercarea de a termina o carte intr-o zi… si asta pentru ca din, sa zicem, 30 de zile alocate acestui proces, 29 de zile reusesc sa planific si sa replanific cate pagini ar trebui sa scriu zilnic astfel incat cartea sa fie gata in fix o luna. Evident… ultima planificare cuprinde toate paginile necesare, repartizate pe parcursul unei zile.

Credeti-ma… asta DA adrenalina!

 


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.