Eu, femeia

20094_129950620674553_1021290390585518431_nAzi m-am gandit ca se intampla cateodata sa ne proptim in propriile noastre smarcururi. Ne scrijelim degetele ca sa iesim din ele, ne zgariem obrazul si sufletul tipand muteste din orgoliu. El e cel care ne impiedica sa fim noi, cei adevarati, sinceri si frumosi in tot ceea ce traim.

Azi am vrut sa strig unui gand naucitor si obraznic care ma chinuie de un timp si jumatate: si ce daca as fi  indragostita! Cui ce-i pasa? Dar am tacut speriata de un alt gand plapand: si daca ar fi  adevarat? Abea atunci am simtit ca mi se inmoaie picioarele si ca trebuie sa ma asez pe scaun imediat.

Asta-i chiar culmea! Eu indragostita? Nu e adevarat! Nu am de cine! Nu am subiectul in cauza in aria mea de existenta. Tipam aiurea unui gand trasnit dar undeva, subconstientul, atent si lucid, m-a tras de maneca: Lady vezi ce spui!

Efectiv nu mai intelegeam nimic! De unde atata agitatie si controverse in mine? Reactii nefiresti pentru o femeie care are cu totul alte lucruri de facut intr-un timp in care toata viata ei s-a schimbat brusc! A luat-o de la capat si orice inceput este greu pentru oricine, deci nici vorba de existenta unor alte optiuni. Puscas marin trebuie sa scrie pe mine un timp! Apoi timpul, societatea, oamenii…Si de ce ma speriasem oare? Pana la urma nu eu eram aceea care tot spune ca starea de indragosteala este cea mai minunata si mai aducatoare de energii? Nu eu eram aceea care incurajez iubirea si mereu spun: inmultiti-o ca nimic mai bun nu aveti de facut! Si acum ce e cu mine? Ce spaima cumplita a pus stapanire pe mine? De ce si de cine ma tem?

Si daca as intalni iubirea ce as face? I-as tranti usa in nas spunandu-i ca un soldat in termen: ma scuzati, ati gresit adresa? Ce anume in toata viata mea m-a putut speria asa de tare incat am avut o reactie necontrolata, eu, care controlez tot! Adica sunt fatarnica! Una spun si alta as face! Adica sunt mincinoasa si lasa! Adica nu m-as putea asuma in fata unei iubiri, tarzii, e drept, dar oare cand e prea tarziu pentru iubire? Adica nu as mai putea sa ma dedic unui barbat cu toata fiinta si sufletul meu? Adica dupa cate stiu acum nu as fi capabila sa onorez energia masculina? Bravo mie!

Asa ca am ascultat de sfatul prietenului meu ingerul care mi-a spus candva: cand esti nesigura incalta adidasii si iesi pe strada. Da din picioare, misca-te si asa vei gandi pozitiv si corect. Zis si facut! Si ce mi-a oferit strada? Bucurie si oameni frumosi. M-am detensionat si am inceput sa ma relaxez. O viata am fost incordata, e timpul sa mai schimb datele problemei, asa ca in mintea mea au inceput sa curga fraze motivationale. Uitandu-ma cu coada ochiului intr-o vitrina stiti ce am vazut? O femeie frumoasa, tanara, care zambea! Ok, e de bine! Vorba prietenei mele blonde: imi place ce vad!

Dupa un tur in forta de parc si de centrul orasului am intrat in casa, un pic nadusita si aprinsa in obraji. Traiesc, sunt vie, merg pe picioarele mele, sunt super ok. Acum pot sa-mi dau intalnire si cu iubirea. Sunt gata de confruntare!


One thought on “Eu, femeia”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.