Divort?

11062100_10200377525678335_2087064150593408003_n

Azi m-am gandit la ce ar putea determina pe un barbat sa isi recupereze familia. Nu te poti baga in casa nimanui si nici nu poti pune piciorul in pragul care nu este al tau, asa ca doar privesti din afara, observi si eventual poti emite o parere, si poate nici aceea nu e bine sa o spui cu voce tare, dar… Intotdeauna va exista un dar

Te framanti, te sucesti, te invartesti, te infurii si plangi cand vezi pe youtube tot felul de situatii in care oamenii – de la mic la foarte mare – fac tot ce pot ca sa fie in rand cu lumea, adica intr-o normalitate, atunci cand fie ca s-au nascut cu probleme de sanatate, fie de-a lungul vietii au trait situatii care le-a schimbat existenta si faci comparatii fara sa vrei . Oameni fara maini si picioare, sau numai cu jumatati de maini si picioare, orbi, bolnavi , trag de fiare in sali de recuperare, sau muncesc cat pot ei in bazine de innot, transpira si urla de durere, se fac ca nu vad compatimirea sau dezgustul celor care ii inconjoara, si merg mai departe. Femei si barbati obezi trantesc de pamant cu tot ceea ce i-a adus in asa hal si cu vointa accepta un program specializat si se apuca de fitness, de bodybuilding , de box, de karate, de maraton, etc., si ajung la forme de invidiat. Apeleaza la nutritionisti si la antrenori, la oameni  care se pricep sa ii ajute. Isi schimba modul de alimentatie, de gandire, de relationare si socializare. Te uiti la unele femei cat de frumoase sunt si cand afli ce varste au ti se face rusine de tine insati si zici: tu-i mama ei de viata, dar eu ce puii mei am ca nu sunt in stare sa fac ceva pentru mine, pentru sanatatea mea, pentru cei din jurul meu despre care trambitez sus si tare ca ii iubesc?

Si daca tot am spus despre cei pe care ii iubesc am sa aprofundez un pic acest aspect. Exemplu: daca sunt tatic si am un puiut dupa care ma topesc atunci inseamna ca fac tot ce pot ca sa fiu sanatos si in forma pentru a-i fi model dar si de folos. Adica de folos in sensul ca pot munci fara frica de spital, operatii, concedii medicale, etc., si in afara ca pot aduce banuti ma pot juca cu el, pot merge cu el in calatorii, il pot insoti la un antrenament…fara sa obosesc, fara sa tarai punga cu medicamente, fara frica! Si daca sotiei i se pune pata si intoarce privirile spre o vitrina unde se oglindeste un alt barbat care este de buna seama in niste parametri atractivi, ce faci? Te bagi la dieta de stres, adica bagi la greu mancare, cola, dulciuri, alcool si tutun. Renunti la sala pentru ca te-ai suparat pe viata, te infurii si dai vina pe toata lumea pentru ca te-a tradat nevasta si nu faci nimic sa ii reintorci privirile inapoi la tine! Nu esti un luptator! Dar chiar, ce s-ar putea face oare? Bagam la inaintare mandria, orgoliul si ooo, daaa, incapatinarea! Pai ce este mai simplu decat sa te proptesti precum asinul si refuzi sa mai inaintezi. E culmea ridicolului! Pai care ar fi definitia unui barbat? Un barbat este egal cu un erou, adica tot ce face si spune are pret, are greutate, are relevanta, are credibilitate. Daca eu nu fac nimic ca sa-mi recuceresc nevasta inseamna ca nu am iubit-o, nu o iubesc indeajuns incat sa mai merite efortul de a schimba lucrurile. Un barbat gandeste cu totul altfel decat o femeie, de buna seama, dar fiecare are capacitatea de a-l intelege pe celalalt, de a-i decripta starile, frustarile, mahnirile, neimplinirile. Imi cunosc eu nevasta? Cu siguranta ca nu! 

Am o veste pentru toti barbatii casatoriti: cand sotia iti pleaca de acasa inseamna ca nu a gasit la tine tot ceea ce avea nevoie! Am spus la tine, nu pe card, in contul bancar, in averi! Atentie! Stiu, unii vor veni cu argumentul ca sotia s-a dovedit intre timp ca e asaaa, sau asaaa, ca unaaa, ca altaaa! Nu contrazic, sunt si exceptii desigur. Dar in general femia cand e la casa ei, chiar daca mai sunt si rateuri si lipsuri ea ramane fix in mijlocul casei pentru ca de ea se ancoreaza restul familiei. Nu toate femeile sunt top model, sau bubuie de inteligenta, sau sunt sexoase, sau sunt bogate! Marea majoritate sunt femei care nu ies din limta obisnuitului, femei care isi fac copii, ii ingrijesc, sunt ca niste leoaice, isi sustin sotii in tot ceea ce fac, ii dadacesc si pe acestia, ii croseteaza la cap, pe scurt fac si ele tot ceea ce cred ca li se pare a fi bun pentru familie. Mai si gresesc, mai exagereaza, mai sunt enervante si sacaitoare, poate uneori nataflete, dar ele sunt acolo, in mijlocul casei! 

Par vehementa dat fiind faptul ca sunt un pic atinsa de subiectivism, dar in esenta asa gandesc. Atunci cand puiul tau de om ti-a dat de atatea ori dovezi de curaj, de forta, de dorinta de a trai, de iubire pentru amandoi parinti, cum nu poti face o schimbare majora in viata ta, sa faci un pic de ordine in mintea si sufletul tau, pentru a-l merita cu adevarat pe acest micut care s-a dovedit a fi cu adevarat cu adevarat campion, pentru a-i oferi familia care o merita si de care are si va avea atat de multa nevoie? Pot intelege ca sunt situatii si situatii dar chiar si atunci copilul e ca o minge pe care parintii si-o paseasa, desigur, la buna lor intelegere. Discuta despre ce are nevoie, ce fonduri ii trebuie, ce lucruri trebuie cumparate, la ce scoala sa mearga, etc. Dar, si vine din nou acest afurisit de dar , cand toate trec si copilul e mare si ii vezi ochii  reci si distanti, nu te intrebi ce-o fi avand, ce i-o fi lipsind ca doar i-ati oferit tot se putea ca sa fie bine? Pai nu i-a fost bine decat din punct de vedere material pentru ca v-ati intrecut care mai de care sa ii dati tot ce-si dorea. Dar aici e durerea! Pe bune? I-ati dat ceea ce isi dorea? Poate ca ar fi fost de ajuns sa creasca langa mama si tata, chiar daca fericirea lor si implinirea sexuala nu ar fi fost maxime! Se compensau ele cumva!

Dar iar ma gandesc si la faptul ca sistemul si societatea sunt asa de bine croite pe emanciparea independentei astfel incat rostul familiei se devalorizeaza pe zi ce trece. DIVORT! Si atat! Fara comunicare, fara relationare, fara rabdare, fara incercare! Vorbe grele, limbaj dur, voci ridicate, amenintari! Chiar asa? De fapt ce se imparte? O inimioara in doua parti egale: una pentru mama si alta pentru tata! Situatiile dificile, anormale, le pot intelege dar in rest cred cu toata convingerea ca au sorti de izbanda atunci cand ratiunea, judecata si intelepciunea isi dau mana cu iubirea! 


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.