De ce plange salcia?

12376842_484775261721961_5915615231332234156_nAzi m-am gandit la salcia pe care o vad in parc. A infruzit si este minunata. Gingasa si delicata, in acelasi timp maiestuoasa dar atat de singura. Cand mi-a atras atentia am spus ca mi s-a parut, dar nu, cu fiecare zi am sesizat tristetea ei. Are crengi subtiratice si lungi care nu se ridica niciodata in aer. M-am gandit ca nu are forta, ca nu o ajuta puterile, ca poate e batrana, sau bolnava. M-am uitat si la celelalte salcii dar ele sunt un pic mai zbarlite, mai infocate, mai obraznice. Salcia despre care vorbesc  are insa o demnitate aparte. Ea nu concureaza cu suratele ei si nu atrage privirea in mod ostentativ. Se dezvolta in tacere si rabdare. E ca si cum duce in spate poveri prea grele pe niste umeri fragili.

Mi se pare uneori ca plange, ca se tanguie, ca se framanta, numai ea stie de ce si  pentru ce. Ieri m-am apropiat mai mult de ea si i-am atins trunchiul. Am simtit ca a tresarit ! Era ca si cum pusesem mana pe o rana. Am ridicat privirile si printre crengile inverzite am vazut cum curg peste mine lacrimile salciei. Am oftat si mi-am innodat plansul cu al ei. Am inteles atunci ca acea salcie eram de fapt eu.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.