Cum ar fi daca…

 

Azi m-am gandit la cat de obiectiv trebuie sa fii in orice situatie! Chiar si atunci cand realizezi ca nu poti fi decat subiectiv, motivand cu geniala gaselnita: imi pasa! Pai daca iti pasa atunci in mod natural trebuie sa devii obiectiv sau macar sa incerci un si daca ai fi obiectiv cum ar fi? Nu e usor sa fii numai obiectiv sau numai subiectiv. Pe undeva cele doua atitudini se interfereaza. Ramane numai la latitudinea ta, la nivelul tau de gandire si de intelegere, la capacitatea ta de a rezona cu acel ceva ca sa te poti ajusta cumva. Dar ai sa razi: si asta tine tot de obiectivitate. Si simtirea la fel!

Sa zicem ca iubesti pe cineva. Ai avut o lunga perioada de pustnicie si brusc iti iese in cale ea, de exemplu. Tu liber, fara obligatii, ea, cu obligatii de tot felul. Ce te faci? Inima si corpul spun hai, in timp ce mintea striga alarmant: stai, nu te grabi! Si totusi, desi intelegi bine situatia, tu te grabesti. Fortezi barierele, instalandu-te comod in zona in care tu zici ca e ok. Dar nu e! E de fapt un teritoriu de lupta. Pas cu pas realizezi ca esti tot mai aproape de deznodamant. Frisonezi, dar nu dai inapoi! Continui sa fii subiectiv. Esti barbat, te bati pentru iubirea ta, nu-i asa? Continui sa crezi in iubirea care pana la urma te seaca de puteri si de rabdare. Intervine dezamagirea. Ce-ai crezut? Ca ea, minunea minunilor,  te va ridica in al noualea cer ? Eroare! Ea te tranteste de toti peretii pentru ca obiectiva fiind prin instinct,  stie ca trebuie sa isi retraga ambasadele cantarind ce pierde si ce castiga! Tu inca mai speri, inca mai numeri zilele pana te vei oglindi in ochii ei, astepti mesaje si apeluri de la ea si ele nu vin cand vrei tu, cand simti si ai nevoie, ci vin in functie de cum se serpuieste ea printre obligatii.

Vezi, a fost doar un exemplu. Hotararea ta e in mintea sau inima ta. Cine-i alegator si cine castiga? Tu vei sti. Ne azvarlim in cate o valtoare care ne face cu ochiul. Credem ca de acolo incepe curcubeul. Nici vorba! Totul incepe cu atentia, cu observarea, cu masurarea si cantarirea. Asta inseamna de fapt simtire: sa treci prin filtru oameni, evenimente, situatii, intamplari, gesturi, trairi, senzatii si abia apoi esti in masura sa hotarasti. Alege sa lasi universul sa isi faca treaba in sincronicitate cu el insusi. El este intotdeauna obiectiv.

Cand intervine subiectivismul inseamna ca ceva e cu siguranta in neregula! Gandeste! Subiectivismul seamana cu incapatinarea, asa mi se pare cateodata! Dispar repere!

 


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.