Crezi sau nu?

12923387_1684016338517244_2254299083156366966_n

Azi m-am gandit la credinta si la modul in care fiecare dintre noi o demonstreaza si o manifesta. Nu sunt sigura ca ceea ce mi s-a revelat in meditatia facuta special pentru acest fapt are valoare pentru altii, cu certitudine insa reactiile oamenilor sunt edificatoare, cel putin pentru mine.

Constat ca e o moda – cand nu a fost asa? – sa te definesti credincios si mai mult, practicant asiduu al unei credinte. In grupuri organizate, cu programe prestabilite, cu lectii si teme pentru acasa, cu un fel anume de a te purta, imbraca, manca, vorbi, demonstrezi ca faci parte din ceva. Un ceva care te legitimeaza sa fii budist, crestin, mozaic, ateu, liber cugetator, etc. Nu, aici, la urma am gresit, pentru ca daca te dai liber cugetator ai incurcat borcanele. Nu si nu! E musai sa faci parte dintr-o grupare cu un sef, un istructor, un guru, un pastor, un patriarh, un ceva, nu conteaza cum il cheama, dar e foarte important sa fie recunoscut ca sef. Are talent! Da are talent de manager si de artist si virtutile lui sunt: inteligenta, mintea brilianta, viclenia, parsivenia, arta de a minti si de a fi actor, bun vorbitor, smerenia si umilinta aparente, dar suficient de bine punctate spre a deruta lumea. El trebuie sa fie ca borcanul de miere la care trag mustele, trantorii, viespiile. Lipicios, atragator, charismatic, sarmant, puternic si ooo da, daca mai si arata bine, el este seful sefilor! Vin femeile in gloata, alergand cu mainile la piept si cu ochii desigur mierosi spre cel care brusc le devine capul turmei. Si cat e nevoie sa se adune mioarele? Pret de o predica sau doua, spuse cu aplomb si durere simtita, sau cateva cursuri care sa schimbe ceva in viata celor care incep sa practice ceea ce invata pe banii lor.

E ciudat ca toate scolile de spiritualitate ajung in acelasi loc: inima si minte. Puterea mintii este exceptionala. Ti-a spus asta cineva la scoala? Nu prea. Te-a invatat doar sa inveti. Ca papagalul, fara sa te intrebi, fara sa misti mintea de colo-colo si fara sa te indoiesti de ceva. Inghiti si taci. Mai tarziu vin scolile de spiritualitate, religia, care te imbarca pe un vas cu care nu ai cum sa naufragiezi pe marea plina de primejdii a vietii, pentru ca ei, cei care sunt capii iti promit sarea si un virtual colac de salvare, care de fapt – constati mai tarziu, la trezire, daca ai parte de asa ceva! – ca de fapt toate secretele sunt la tine, le ai in bagajelul tau; nu trebuie decat sa-l rastorni si sa cauti!

Nu ma mai poate convinge nimeni si nimic ca tot ceea ce am nevoie e la mine! Ne-am tampit de tot si pot intelege si de ce! Dam fuga ba la biserica – nu conteaza care – ba la cursuri de tot felul de vindecari, de la apropiere sau distanta – ne agitam sa platim cat mai mult pentru gradul I, gradul II, gradul țaspilea, sa adunam diplome, sa facem meditatii care mai de care mai trasnite sau cica sofisticate, ne lamentam ca am pierdut nu stiu care curs, ca nu mai erau locuri – desi cursul costa de la 1000 de euro in sus! Nu stiu, exageraz de buna seama, dar nu pot sa mai accept cu zambet calin prosteala fatisa a oamenilor. Sa fie masonii, sa fie bilderbergii, corporatii secrete, grupuri oculte si ocultate, nu stiu si nu vreau sa ma intereseze. Am nevoie doar ca lumea sa se trezeasca singura si sa inteleaga ca daca existenta acestei lumi apartine unei energii extraordinare, colosale si magnifice, caruia i se spune Dumnezeu in toate limbile pamantului, atunci asa este. Inteleptii sunt discreti si buni, aleg simplitatea si modestia si da, pot povesti din ceea ce experimenteaza, dar nu cer sa se faca temple de putere in jurul lor. Sunt singuratici si tacuti, dezvoltand iubire si energie pozitiva, de care beneficiaza o lume intreaga. Nu ma intereseaza daca exista sau nu interpusi intre mine si Dumnezeu pentru ca eu nu cred. Dumnezeu este in mine pentru ca asa am venit aici, cu un pasaport pe care scrie simplu om, adica scanteie divina, picatura din marele creator al uturor. E greu de priceput! Mintea umana pare ca e amortita mai bine de trei sferturi, deci e timpul pentru trezire! Am cautat de cand ma stiu sa aflu cine sunt, de ce ma aflu pe pamant, de unde vin, ce am de facut pe aici, cine sunt oamenii cu care empatizez si cine sunt cei de care ma feresc.

Dragii mei, nu sunt profet, dar incercati sa cautati oamenii profunzi si seriosi daca aveti nevoie sa va regasiti cu sinele vostru si veti intelege atunci cat de simplu era sa va regasiti cu Dumnezeu! Sa vedeti atunci zambet frumos si traire autentica!


One thought on “Crezi sau nu?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.