Craciun in noiembrie – fragment din roman

9437_1002033509813976_7965575835667044965_n(…) Într-un târziu m-am culcat dar gândul nu se mutase de la despărţitura aceea a frigiderului unde se afla crema de ciocolată şi vanilie. Era trecut de miezul nopţii. M-am dat jos din pat trăgând cu urechea la zgometele casei. Îl auzeam pe Spidy căscând. Era haios uriaşul! M-am dus la bucătărie şi ca un hoţ, am deschis cu grijă frigiderul şi mi-am luat trofeul, o linguriţă, apă minerală şi m-am întors victorioasă. Am început să savurez gustoasa cremă, nemaipăsându-mi de calorii, colesterol, trigliceride, glicemie, etc. Eram în mijlocul fiestei, bucurând şi pisica, regalând-o din când în când cu un pic de cremă întinsă pe botic, când am primit un mesaj pe mobil. Dormi? Spune drept că nu dormi! Am o surpriză pentru tine! Era Ştefan. Nu dorm, ţin companie birmanezei. Am dat atacul la crema de ciocolată. Dacă nu te grăbeşti poţi să-ţi iei adio de la ce se mai află în borcan. Ce surpriză? Mi-a răspuns imediat: păi dacă-i surpriză! Cît despre ciocolată, nu-i bai! Vin în aprox…un minut! A deschis uşa. Era bucuros şi avea o figură poznaşă: ţinea în braţe un ghiveci cu un brăduţ frumos ambalat. Era şi o carte de vizită de-a lui. Pe verso scrisese cu litere elegant caligrafiate: Crăciun în noiembrie!

Vei crede sau nu, e doar problema ta: mie mi-au dat lacrimile. Să nu mă întrebi, că nu ştiu să răspund acum. Poate altă dată. Mă uitam la brăduţ, mă uitam la Ştefan şi iar la brăduţ şi iar la Ştefan. A aşezat ghiveciul cu grijă pe măsuţa mică. Era atâta gingăşie în acel brăduţ dar şi în gesturile lui oarecum stângace. Cum să pot descrie? Şi nici nu o voi face de teamă să nu stric magia în care intrasem.

Ştefan era obosit. Vedeam pe faţa lui paloarea şi cearcănele adânci de sub ochi. L-am găsit în birou, nu ştiu cine l-a adus, spuse arătând spre brăduţ. E simpatic. Îţi place? M-am gândit că te va bucura. Aşa şi era: îmi făcuse o surpriză frumoasă. L-am întrebat dacă a mâncat ceva. A spus că a băut doar un ceai cu multă lămâie şi nu îi mai era foame. Voia să se odihnească. Mi-a spus noapte bună şi a plecat în camera lui. A revenit după câteva minute şi mi-a spus puţin încurcat: ei, dar eu am uitat ceva important. M-a sărutat pe frunte şi mi-a şoptit: noapte bună, Ileana Cosînzeana. Nu ai uitat că eşti unică?


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.