Alege viata!

534125_1141522725879660_4614934654600272793_nAzi m-am gandit la singuratate. Aud in jurul meu, citesc pe FB sau primesc mesaje pe mail, imi spun oamenii la telefon sau la un ceai: e grea singuratatea sa stii ! As vrea sa le spun ca stiu dar cand le vad ochii tristi si goi, le aud vocea stinsa, sau le citesc cuvintele adunate cu greu, nu mai sunt in stare sa imi pun in palmele lor nici amaraciunile si nici neputintele mele.

As vrea sa le spun insa ca imi este mila, dar in aceeasi masura as face altceva ce-mi pare mai sanatos. I-as zgaltai zdravan, i-as trimite la sala de forta, de fitness, de yoga, de tai chi, de pilates sau pur si simplu in parc, la plimbare sau la masurat centrul orasului unitate cu unitate. I-as trimite la concerte si la teatru. I-as invita sa se intalneasca cu prietenii la un ceai sau la o cafea, sa socializeze. Stiu ce se intampla cu ei! Se ascund! Se ascund de ei, de viata lor, de tot ce inseamna fiecare pentru el insusi. Se acopera cu disperarea, cu nemultumirea de sine, cu mici rautati, cu gelozie si ura, cu nepasare. Nu mai valoreaza nimic in  proprii lor ochi. Se simt sfarsiti, epuizati, frustrati, uitati, expirati. Isi plang de mila si se proptesc precum magarii in incapatinarea lor de a mai face macar un pas inainte.

Depresia incepe atunci cand ti-ai intors spatele, cand nu mai ai respect fata de tine, cand nu te mai accepti asa simplu cum esti, atat cat esti, cand nu te mai iubesti. Abunda internetul de povesti adevarate cu oameni fara maini si picioare, sau orbi, sau cu handicapuri grele, etc., care se lupta pentru ca fiecare noua zi sa fie mai luminoasa, mai frumoasa, mai plina! Si vin in fata lumii sa vorbeasca despre tragediile lor, dar o fac intr-un fel anume: cu mult curaj! Cu tenacitate si cu o dorinta imensa de a nu se scufunda in tenebre. Sunt motivati si nu multi au parte de consiliere psihologica, nu au proprii psihiatri, sau antrenori personali, instructori, medici! Saluta viata cu iubire si aleg sa fie ei insisi, sa faca ceea ce pot, sunt de folos asa cum sunt, cu infirmitatile si lacrimile de durere pe care nu le ascund.

Toata lumea are intrebari existentiale: cine sunt, de ce am venit pe lume, care este misiunea mea, etc. Ei bine, exact de la aceste intrebari trebuie pornit! Cine sunt? Un om, ca atatea miliarde de oameni. De ce am venit pe lume? Ca sa traiesc asa cum pot eu. Care este misiunea mea? Sa ma iubesc si sa iubesc. Raspund cu simplitate, traiesc in simplitate, fara sa atrag angoase, frisoane si dorinte nebunesti.

Cu cat ne eliberam mai repede de tot lestul adunat in noi si de jur imprejurul nostru, cu atat ne va fi mai usor sa traim. Simplitate nu inseamna neaparat saracie dar chiar si asa, in saracie simplitatea este uneori un lux! Adunam ca harciogii lucruri, ganduri, vorbe si uitam sa traim, sa ne vedem pe noi insine si pe altii.

Cred ca numai tu te poti automotiva asa cum si cat trebuie ca sa iti faci curat in viata, mintea, sufletul si trupul tau! Alege ce vrei sa faci si fii disciplinat, fii ordonat si atunci vei vedea ca daca ai un program pe care il faci cu rigurozitate, timpul nu va mai fi dusmanul tau, singuratatea nu va mai fi tristete, nemultumirile nu vor mai bate la usa ta.

Doar aminteste-ti de cei care ar avea toate motivele sa se planga, sa fie disperati si depresivi dar nu o fac. Aleg sa apese pe un alt buton, traindu-si viata la fel ca toata lumea. Tu de ce nu poti?

 


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

A fi inspirat

Înscrieți-vă pentru oferte exclusive si acces instant la cele mai recente articole ale noastre.

Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.