Stiu!

Stiu, v-ati saturat de atatea zile in care au zburat pe langa noi informatii, imagini, pareri, etc. E timpul sa gandim, sa alegem graul de neghina, sa fim atenti la ce e real si ce nu, ce este manipulare grandioasa si ce este fapt petrecut real, nu cosmetizat. E timpul ca cei care sunt aproape de marea calatorie catre Lumina sa nu mai plece tristi, dezamagiti, mahniti ci cu certitudinea ca au apucat sa vada – macar ei – ca tara se misca spre asezarea in sine. Am tot fost saracii Europei, desi ne numeam granarul Europei. Am tot batut pe la porti inalte ca sa fim primiti in Europa desi este evident ca acolo suntem. Am tot cersit sa primim firmituri de la pomana impartirilor, cand noi ar fi trebuit sa fim in rand cu lumea ”buna”. Oare nu ajunge ca am lasat dihorii, trantorii, cameleonii, sacalii, serpii, sa isi faca treaba pe sub nasul nostru, iar noi, fiind buni crestini, oripilati, idurerati, inspaimantati, maniosi, plecam in jos capetele spunand: da’ sa-i ierte Dumnezeu ca nu stiu ce fac?! Uite ca ei au stiut exact ce fac pe cand noi nu ne-am hotarat odata sa ne suflecam manecile ca sa dam cu matura prin casa!
Au spus unii ca la inmormantarea Regelui au venit ” gasca de masoni” sa ne dea cu tifla, sa ne arate puterea lor. Asa o fi, ca nu ma pricep prea bine, dar eu am vazut cu totul altceva si am sa scriu despre asta .
La nunti, inmormantari si botezuri, vor fi mereu barfe, certuri, neintelegeri. Nu ma astept la minuni, dar am primit atatea lectii pana acum incat nu ma indoiesc nici o clipa ca si cei care sunt in alt gand si in alt cuget, mai au timp sa isi revina in fire ca sa inteleaga unde si de ce gresesc! Orgoliul, mandria, pofta de putere, razbunarea, nesimtirea, golania, lipsa de educatie, respectul, nu fac parte din demnitatea de a fi roman! 

O brad trist!

 

Azi ma gandesc ca da, grija mea cea mai mare este acum bradul din fata Casei de Cultura! A fost adus de cateva zile bune si sta trist si al nimanui si ziua si noaptea. Au venit vreo cativa oameni si i-au pus cateva chestii pe post de podoabe care probabil vor lumina candva, dar in rest e golas tare. Am scris ca pare al nimanui pentru ca ma asteptam – asa cum s-a petrecut si in alte orase – sa apartina cuiva, in mod special copiilor care i-au tot dat tarcoale. Dar nu numai ei au asteptat ca bradul din centrul Bacaului sa devina un loc de intalnire, de atractie, de veselie. Adica toata vara si toamna a rasunat de tot felul de cantari zona centrala, aducand la disperare locatarii din blocuri, si acum cand de 1 Decembrie a fost sarbatoare,  bradul a fost un martor trist si intunecat. Poate ca prezenta lui stralucitoare ar fi dat in acea zi ploioasa o alta stare tuturor.  A fost cumva pe repede inainte si hai, la casele voastre.

Spunea aseara cineva ca de Mos Nicolae se vor aprinde luminitele. Nu stiu ce sa spun, dar am senzatia ca ceva nu e in regula! Nu stiu ce , dar nu se sincronizeaza evenimentele in Bacau! As fi tentata sa spun: dar cine esti tu sa te doara capul de bradul din centru si stabilirea momentelor care sa aduca un plus de ceva in bacovianul targ? Alung tentatia si spun: uite ca-mi pasa! Si imi pasa pentru ca oriunde in lumea asta, Craciunul si toate sarbatorile iernii sunt legate intodeauna de un brad cu luminite, stralucitor. Langa un brad mandru se aduna oamenii. Acolo se impaca, se iarta, se bucura impreuna, se regasec, se recunosc si spun intotdeauna aceeasi vorba: cele rele sa se spele, cele bune sa se adune!

E frumos ca vin unii si altii sa cante – pe bani bunii – dar ei pleaca dupa o ora, doua! Ramane in schimb bradul pentru aproape o luna, luminand noapte de noapte ca un simbol al sigurantei, al impacarii, al apropierii momentului unic de trecere in alt an!

E un sentiment ciudat: e ca si cum a fost rastalmacit si acest moment. Intri in Bacau si nimic nu iti atrage atentia ca suntem in luna decembrie, luna sarbatorilor de iarna! A, ba nu, scuzati: avem o funda pe primarie la care s-a muncit cu spor, fie ploaie, fie vant! Ne lipsesc arhitectii, designerii, proiectantii de evenimente citadine, bunul gust, bunele intentii?…

Pana una alta, trei chestii create din adunaturi de metal, coloreaza in felul lor ironic si nefiresc platforma din Piata Tricolorului, tinand de urat bradului trist si intunecat…

Cica, daca nu-i dai omului ce are nevoie atunci cand trebuie, mai bine nu-i mai da mai tarziu!