Si daca?…

Si daca m-as lasa dusa de val si as reactiona? Poate urat, poate dur, poate cu strasnicie, poate fara sa mai controlez limbajul, poate ca as da de pamant cu ea, cu el, cu ei, cu mine…Si ? Cui i-ar folosi? Poate ca m-as racori, m-as elibera de toate uraciunile adunate in multi ani, dar si in ultimile luni. Sau poate ca nu!

Dar vezi ca nu degeaba am facut cursul de NLP, si nu degeaba masterul, si nu degeaba public speaking, si nu degeaba am adunat experienta in comunicare, si nu degeaba o fi capul meu patrat, asa ca voi face altfel! Imi voi imagina ca oamenii care m-au suparat rau de tot, sunt atat de mahniti si necajiti, atat de simpli in gandire si atat de neatenti cu ceea ce fac si ce spun, incat mi se face brusc mila. Nu o mila crestina ci una universala, care cuprinde toate milele din lume.

Ce greu trebuie sa fie sa nu stii cand palaria de pe cap e atat de mare incat nu ti se mai vede lungul nasului! Oricum ar fi inutil! Cred ca e o mare drama pentru cei/cele care habar nu au pe ce lume traiesc si nu realizeaza ca atunci cand cineva iti pune in mana un pic de putere e musai sa stii ce sa faci cu ea! Daca nu, cea mai inalta calitate a unui astfel de om aflat in situatia in care stie ca este depasit de situatii, sa dea de buna voie puterea mai departe. Sa arunce palaria pe capul altuia, doar asa ar mai putea vedea lumina si realitatea. Ce sa te faci cu o palarie cazuta pe ochi?

Si uite asa se descalifica oamenii ! Zic: multumesc universului pentru ca nu conteneste sa imi dea lectii, sa ma faca sa constientizez ceea ce primesc si da, sa ma faca sa inteleg ce mult sunt iubita! 

Onorez supararea intorcand-o in bucurie de primavara! Orice inceput are un sfarsit si orice sfarsit poate constitui un inceput!