Visul

Azi ma gandesc la cat de greu e sa te inalti, cat de mult efort trebuie sa depui pentru a depasi fiecare centimetru care te departeaza de nivelul gregar si la cate renunti, numai ca sa iti urmezi visul! Este extraordinar cum mintea omului lucreaza febril, gasind solutii, forta, cai, pentru a atinge doar un vis! Cati dintre cei care reusesc se si mentin acolo unde au ajuns prin vointa si munca? Multi, putini – nici nu conteaza, esential este gestul. Ei sunt un fel de pescarusul Livingston, considerat proscris in lumea sa pentru ca a depasit bariere trecand peste baremul impus de societatea in care traia.

Cine l-a putut intelege? Altii care ca si el au avut un vis si l-au urmat asumandu-si riscuri, renuntand la multe, suferind.

Tu cine esti pana la urma? Un lefegiu social care se conformeaza unor reguli asa zis universal valabile sau un zburator la trapeza care are regulile lui, cunoscandu-si forta, dorinta si intentia?

Nu poti sa te avanti decat daca accepti ca vei plati intr-un fel. Nu stiu de ce este asa dar se intampla sa existe in univers si aceasta lege! E buna, e rea – nu-mi dau seama. Zicea cineva: dar ce, ai vrea sa le ai pe toate? Poate ca as vrea sa le am pe toate, dar pana la urma cum imi dau seama care sunt acelea TOATE? Cu cat visul este mai inalt cu atat cred ca e necesar sa te debarasezi de lest, de acele poveri, griji, sarcini care te tin legat de pamant, care nu te lasa sa iti deschizi pe de-antregul aripile.

Cand te incapatinezi sa le duci pe toate, la un moment dat – mai devreme sau mai tarziu – te vor trage inapoi si vei ajunge sa constati ca esti mai jos de unde ai plecat. Atunci incepe coborarea in adancuri! Te-ai lacomit intr-un fel, nerationalizand nici energii, nici inaltimea, nici efortul. Si cine devii? Un acelasi personaj clonat ca si alte milioane care se straduiesc sa-si inchida cumva calatoria terestra avand lang el acele DE TOATE, mai putin ceva: visul pe care chiar a reusit sa-l atinga dar nu a stiut sa-l pastreze!

Sunt o fiinta minunata!

 

 

Din jurnalul meu:

Azi ma gandesc ca da, anul ce a trecut a fost un an bun, in care am experimentat stari noi, emotii noi, dar le-am retrait si pe unele uitate, sau puse in mod voit la naftalina. Am intalnit oameni – unii mai frumosi ca ceilalti, care au facut  gesturi de neuitat! Am reintalnit oameni cu care nu m-am vazut de foarte multa vreme – unii m-au bucurat, altii m-au dezamagit; asa se intampla in viata, nu poti nici judeca si nici comenta. Observi!  

Am facut lucruri pe care nu le-am mai facut dar pe care mi le doream si m-am bucurat ca sunt in stare sa le fac. Bine chiar! Si mai sunt multe pe care le voi bifa anul acesta si in anii viitori.

Am inceput sa invat sa nu mai sufar, sa nu mai adun supararile , nefericirile si neputintele celor din jur pentru ca sunt lectiile lor, nu ale mele.

Am invatat sa spun nu atunci cand trebuie fara sa ma mai intereseze daca dezamagesc.

Am continuat sa ajut pe cei care imi cer acest lucru pentru ca si asta este o alta lectie invatata in acest an: nu sari in ajutorul cuiva decat daca ti se cere, altfel incepi sa cari poverile altora!

Am recapitulat tot ceea ce inseamna vointa, hotarare, fermitate, decizie corecta, determinare, curaj, alegere.

Am constat ca in contiuare stiu ce vreau si ca sunt in stare sa-mi  duc la bun sfarsit toate proiectele.

 E timpul sa-imi iau din viata exact ceea ce imi trebuie, ce imi este de folos, ce ma face multumita si echilibrata.

Ma eliberez  in continuare de persoanele toxice care nu au ce cauta pe langa mine si da, inchid usile care au mai stat inca deschise pana acum, pentru ca e timpul sa privesc  inainte. Fiecare pas pe care il fac acum si aici inseamna inainte!

Aleg in cunostinta de cauza, cerebral si emotional sa fac loc starii de bine, de armonie si de intelepciune. Deschid ferestrele inimii catre fiecare dintre acele fiinte umane care rezoneaza cu sufletul, mintea si trupul meu! Las calea libera abundentei, iubirii si zambetului  in viata mea!

Si chiar daca suna usor motivational, recunosc si accept ca sunt o fiinta minunata!