Feng Shui de apartament

Tu-i mama lui de feng shui ca ne da viata peste cap! Citesc intr-un articol ca daca ai dezordine si murdarie in casa, nu e bine! Daca ai lucruri sub pat, nu e bine! Daca scaunele, paturile sau alte dispositive sunt aranjate astfel incat sa fii cu spatele la usa, nu e bine! Daca oglinzile nu sunt asezate corespunzator, nu e bine! Daca nu ai o intrare primitoare, nu e bine! Vai de capul meu! Hai ca inteleg chestia cu ordinea si curatenia si cu bucsitul lucrurilor pe unde nu se mai vede cu ochii, dar chiar asa soro? Pai de ce nu am luat lectii la scoala despre feg shui ca sa ne destupe mintea si sa circule energiile ca lumea prin el? De ce nu stiu constructorii nimic despre feng shui si despre cum sa pozitioneze blocurile, casele, etc? Chiul trebuie sa fie liber, sa umble vesel pe unde vrea el, ca sa ne creeze starea de bine si de comfort! Daca energiile telurice, grosiere, ne fac mai mult rau decat credem? Daca faptul ca suntem fiinte energetice si nu ne aflam in armonie cu chiul universal ce se intampla? Ce ne facem? Mai trag nadejde ca cineva, candva, ne va rezolva si acest mister. Pana atunci zic sa ne punem casutele in ordine, sa nu mai adunam lucruri precum1093324-bigthumbnail harciogii, sa dam afara ce nu avem nevoie, sa aerisim si sa luminam spatiul pe care il locuim si sa mai eliminam energiile negative aprinzand betigase parfumate, sau sa pulverizam apa sfintita cu mir! Mmm…ce bine miroase feng shuiul asta! Si atrage bani si iubire! Nu-i rau de loc!

Multumesc nea Costica!

IMG_20160508_111910

Azi ma gandesc la o situatie traita de curand care m-a atins sufleteste. Un tigan mi-a dat o carte! Pare o simpla propozitie dar nu e nici pe departe asa! Am mers in urma cu cateva saptamani la targul cu de toate de langa podul de la Serbanesti. A fost o simpla dorinta, oarecum din curiozitate dar si din dorinta ineditului. Intotdeauna vezi, gasesti, afli ceva interesant. Nu vreau sa vorbesc despre locul unde este amplasat acest targ si nici despre mizerie, si nici despre panoul cel putin ciudat batut in cuie pe un copac chiar la intrarea in asa zisul targ. Am sa povestesc despre cativa metri de pamant acoperit ordonat cu…carti. Da, da, carti. Un anticariat volant. E mica afacere a lui nea Costica Ionescu. E cel care are anticariatul acela minuscul de pe Energiei.

Am avut la ce ma uita si am ales carti de care chiar aveam nevoie. Cica universul nu-ti scoate in cale ceea ce iti trebuie ! Nea Costica ma mirosise! Stia parca ce caut. Cu voce calda si lenesa ma imbia: da’ Mircea Eliade nu vrei? Da’ am o carte despre fizica cuantica! Stai ca aveam parca o carte despre filozofia antica! Si cand a inceput sa imi turuie nume de filozofi greci si germani am hotarat ca e cazul sa ma uit mai atent la el, dandu-mi seama ca nu erau numai banii la mijloc, castigul, negotul, talentul inascut de vanzator, ci era dragul de carte, in sine!

Am intrat in vorba cu el si am aflat ca face treaba asta de douazeci si ceva de ani. Am platit cartile si inainte de a pleca mi-am ridicat privirea, atrasa fiind de o imagine. O tiganca, cu fuste lungi, stralucitoare, deschise la culoare, cu o pestelca legata cochet in jurul capului si o tigara in mana, il asista pe nea Costica, directionandu-l la cate o carte. El se ducea unde i se spunea si el ii multumea, zambindu-i. Si ea zambea, dar isi acoperea gura cu palma, intorcand capul cumva fastacita! Ce energii frumoase!

L-am regasit la micul sau anticariat inainte de Pasti. Carti, cu sutele! Aceeasi blandete, aceeasi memorie, aceeasi atentie! L-am intrebat de unde stie atatea? Am mai citit si noi doamna! Nu era vorba numai despre titluri si autori, ci stia si continutul multor carti!

E uimitor omul asta zambaret si cu vorba taraganata, molcoma! Mergand din nou la targ mi-a pus in brate o sacosa cu carti despre care ii spusesem ca le caut! Iata ca un tigan nu mi-a dat numai o carte ci un teanc! Si aproape pe nimic. Sa fi stiut ca nu sunt milionara oare sau i-oi fi cazut cu drag, asa, ca intre cititori de carti mai vechi, cu miros de mucegai? Poate ca si una si alta!

 

Doar primar?

Cine-va-fi-al-87-lea-primar-al-Reghinului-SmallAzi m-am gandit la intamplarea urmatoare: am iesit  la cumparaturi si ce crezi? M-a oprit un tanar ferches cu lunete pe nas si camasuta alba, tuns, ras si frizat si m-a intrebat politicos, daca vreau sa-i raspund la cateva intrebari, ca nu’s ce chestionar face; de vreo doua saptamani ba raspund pe mobil la chestionare – daca si cand am chef -, ba pe mail, ba ma abordeaza fete si baieti, ba mi se dau hartii si mi se spune sa le completez si sa le pun la nu’s ce casuta postala! Buuun! campanie, asta e!  Onorati ca suntem bagati in seama, noi cetatenii urbei, si deci, cum sa nu raspund ca in rest e liniste, nu te mai intreaba nimeni nimic, decat nenea de la intretinere cand ii dai banii!

Deci, incepe tanarul sa imi puna cu aplomb prima intrebare: ce parere am despre cei care candideaza la fotoliul de primar al Bacaului? Pai ce parere sa am? Bunaaa! Bravo lor ca au curajul sa mai iasa – unii – in fata; bine ca mai au tupeu! Nu oricine poate face asta! Intrebarea a doua: ce as vrea de la viitorul primar? Eu, nimic, dar in general onoare mamaie, asta vreau, onoare! Si bun simt, si seriozitate, si modestie, etc!  Intrebarea a treia, si cea mai tare: daca as fi primar, ce as face pe timpul mandatului? Hait, grea intrebare! Ce sa raspunda o gospodinuta, si aia pacalita! Ma uit in ochii tanarului si vad o sclipire ironica ! Aha, ti-ai dat foc la valiza daca m-ai privit cu malitiozitate si ironie! Cine ti-a facut lista cu intrebari nu cred ca era un prost, numai ca a uitat sa va spuna cand v-a dat drumul cu sondajele de opinie pe teren, sa aveti grija ca daca va intalniti cu tantici sau nenici ca mine, sa fiti atenti la mimica voastra! Desi voiam sa-i dau un raspuns blandut, m-am razgandit si i-am spus doar atat: las’ ca vezi tu peste cativa ani cand voi candida eu! S-a uitat iritat pustiul si parca i s-a cam mototolit pe el camasa apretata! Imi zice asa, mistocar: pai ce sa faceti dumneavoastra la primarie? Ii zambesc suav: eu stiu? Poate o mai ramane de facut ceva si pentru mine !…

Inapoindu-ma acasa, un stol de porumbei si-au luat zborul; i-am urmarit cum le straluceau penele in soare si un gand a rasarit de nici unde: da’ de ce doar primar?