Invitata de azi este LACRIMA ANDRA

Libertatea are aripi

Seară înfrigurată şi întunecată. În punctul zero al micului orăşel saxon care m-a adoptat în ultimele două luni e noapte, e frig, tramvaiele trec arar cu un calm nefiresc unor maşinării motorizate. Pe fix inima acestui loc aud ţâşnind acorduri fierbinţi, peruane. Tresar. Îmi strâng lângă mine rucsacul în care ascunsesem mandolina încinsă după ore de muncă muzicală.

Piaţa de Crăciun s-a deschis de câteva zile, e nefiresc să auzi muzică de oricare în afara ei. Acolo ar trebui să se întâmple totul. Şi totuşi nu. Printre tramvaie şi oameni, în insula rotundă dintre şinele de tramvai o mână de oameni cântă despre libertate, zbor, iubire şi moarte în voci de fluiere, de nai, chitări. Crăciunul lor o fi mai omenesc cu toate cele omeneşti care nu ne sunt străine. Poate astfel o fi fost şi întâiul Crăciun. Îi privesc în hainele lor colorate, în poncho-urile lungi din lângă groasă. Mă apropiu.

În urmă cu şapte ani, ori poate un pic mai bine, mă oprisem la fel într-o toamnă caldă în Cluj şi îi descususem. Apoi scrisesem despre trubadurii peruani ai lumii în ziarul local pentru care lucram atunci. Nu-mi mai amintesc numele niciunuia dintre ei. Îmi amintesc doar că fusesem primită între ei de parcă aş fi fost de-a lor.
– Te llamas Lagrima???
– Si. Estoy Lagrima.
– Estas la lagrima del mundo, una lagrima de oro!
Am crezut că-şi râde de mine omuleţul cu căciuliţă roşie, pus pe rele. Nu, nu râdea. O spusese serios, cu o sclipire cuprinzătoare dar tristă în ochi. Atunci m-am simţit “citită” pe dinăuntru ca o carte deschisă şi m-am speriat.
“Ne vom reîntâlni!”, îmi spuse atunci. Părea la fel de bătrân ca sufletul lumii când zisese asta şi m-am liniştit surprinzător.

– Lagrima? Estas tu?, o voce profundă m-a trezit din reverie şi amintiri.
Am privit înspre locul de unde venea vocea. N-am recunoscut omul.
– Si, estoy Lagrima.
M-am pomenit luată pe după umeri şi târâtă în inima grupului. Erau mai mulţi ca acum şapte ani şi ne-am întâlnit aiuritor, la o distanţă de mii de kilometri  şi la de peste 2555 de zile.
– Cânţi cu noi?
– Nu ştiu să cânt ca voi!!!
Se făcu a nu mă auzi.
– Ce cânţi cu noi?
Văzuse capul plin de cuiele de acordaj al mandolinei ieşind obraznic din rucsac. M-am ascuns în mijlocul lor, pe un scăunel jos care să-mi permită să stabilizez mandolina lângă trupul meu înfofolit şi amorţit. Înainte să apuc a atinge coardele deja răsuna legănat, dulce El condor pasa. Mi-au dat brusc lacrimile. În urmă cu cinci luni, când mi-am întins aripile gonind cai putere pe autostrăzi spre nicăieri, spre libertatea de a fi, chiar în ziua în care fui născută acesta a fost cântecul care m-a acompaniat.

Pentru o seară piaţa de Crăciun s-a mutat între şinele de tramvai, cu oameni înfriguraţi, ghemuiţi unii într-alţii, poate visând la libertate în sufletul fierbinte al muzicii peruane.

Proceseaza si alege!

Azi m-am gandit la spiritualitate si brusc am inteles ca e o moda. Fiecare timp trage dupa el cate o moda. 154952_1527688195611_1336874743_31079872_208244_nSpiritualitatea este o moda ce se mentine in top de ceva secole. Interesant acest aspect! O moda vine si alta pleaca, insa spiritualitatea continua detinand locul intai in top. Oare cum se face ca inca nu s-a epuizat?

Imi apare gandul ca de fapt palaria imensa pe care scrie spiritualitate ascunde nenumarate forme care se modifica dupa cum bate vantul politic si economic. Interesele geo – strategice dicteaza moda in spiritualitate, asa cum de altfel se intampla si in zona religiilor.

Sa ma explic un pic. Pe vremea cand  eram locuitorii pesterilor limbajul vocal era extrem de redus. Doar sunete care apoi incetisor s-au transformat in cuvinte scurte. Intelegerea intre oameni era la nivel de gestica, de privire si desigur sunet. Dar mai era un limbaj: gandul, aceasta cuanta energetica ce avea forta si nu se impiedica de nimic. Era legatura directa intre mintile si mai ales sufletele acelor oameni pe care noi ii numim azi primitivi . Primitivi suntem de fapt noi, cei de azi! Spiritul lor comunica atunci cu spiritul universal. Al nostru e pe stand by, dar mai speram inca! Acei oameni erau in conexiune directa, simteau, intelegeau si stiau ceea ce noi nici macar nu ne inchipuim. Noi insa ne numim spirituali pentru ca suntem vindecatori, tamaduitori, samani, yoghini, inforenergeticieni, bioterapeuti, reikisti; facem theta healing, medicina germanica, karuna, vindecari cu flacara violet, cu culorile ingerilor, cu puterile magice ale sfintilor si ale Fecioarei Maria, etc, etc, etc. Suntem cabalisti, suntem filozofi, liber cugetatori, gnostici si agnostici, si din nou etc, etc, etc. Vorbim frumos, in fraze mestesugite, mimetice. Fiecare cale spirituala are un limbaj specific. Daca le incurci amestecand de exemplu si NLP-ul te-ai ars. Anatema scrie pe tine si pe sufletul tau zbuciumat care nu si-a cantonat nici pana acum spiritul intr-o barca anume in care sa plutesti lin, condus de guru spiritual al caii respective.

In concluzie nu e bine de loc! Nu mai pot da voie gandului sa fie liber. Trebuie sa ii pun haturi si sa-l priponesc intr-un tarc de unde nu are voie aproape nici sa respire decat daca i se da voie; cu alte cuvinte daca se cade, daca are binecuvantarea sefului cel mare si desigur a celor mai mici, si mai mici si a celor foarte mici care sunt multi si enervanti pentru ca stau numai cu ochii pe tine in asa fel incat nici in fund nu te mai poti scarpina fara sa te parasca la…centru. Asta e!

Ai idei? Rau! Stai jos si caieste-te. Da, seamana a zona religioasa intr-un fel si spiritualitatea asta! Trebuie sa fii umil, smerit, tacut, respectos, ascultator. Sa raspunzi prezent la orice ora din noapte si din zi la comenzi, mai ceva ca la armata, sa donezi, sa te sacrifici, sa nu mai ai viata ta ci a lor, si de fapt nu a lor pentru ca rarisimi sunt cei care traiesc in spiritul a ceea ce afirma, ce propovaduiesc.

Si atunci? Atunci zic sa faci ceea ce simte spiritul tau. Sa il asculti. El e ingemanat cu universul. Ai trecut sau inca treci pe la usi diverse pe care scrie spiritualitate. Foarte bine! Invatatura, studiul, accesul la cunoastere nu a facut rau la nimeni. Proceseaza si alege!