Interviu neconventional cu CRISTI CIORCILA 2

 

Cristi Ciorcila tocmai si-a aniversat ziua de nastere asa ca am gasit cu cale sa nu-i dau timp prea mult pentru a sarbatori ci l-am pus la treaba, asa ca in loc de tort si sampanie a ales sa-mi raspunda pentru voi dragii mei la zece intrebari neconventinale. Cristi este modelul clasic al barbatului romantic, cu purtari alese, rafinat si elegant in vorba, aparent fragil dar in fapt puternic si dispus sa infrunte viata cu toate persepectivele care i le ofera. Iubeste cartile si cuvantul scris, dar in aceeasi masura iubeste muzica, iubeste chitara clasica. Cand canta, Cristi este undeva, intr-o lume a lui, de sunet si traire, unde isi da intalnire desigur cu maestrul Andres Segovia!

MOTTO

Nu-mi pot lăsa sufletul golit nici măcar o clipă, pentru că şi cu stările alterate te obişnuieşti, dacă nu eşti permanent în alertă, dacă nu te observi chiar şi în cele mai ascunse cotloane ale minţii şi ale simţirii.( Cristi Ciorcila)

1469764_631444183583111_3863904_n

  1. Dacă ar fi să te caracterizezi, ce ai spune despre tine?

Aş spune că sunt un visător. Nu mă satur niciodată de starea asta, de a-mi observa visul acestei vieţi, şi indirect, de a observa visul în care trăiesc alte persoane. Zilele trecute mi-am reamintit de Iosif Sava şi de seratele lui pe care le urmăream cu multă pasiune la vremea lor. Şi recitind una din aceste serate cu Octavian Paler, spunea el acolo, că nu e sigur dacă şi-a trăit viaţa cu adevărat sau doar şi-a visat-o. Şi mi-a rămas în mine întrebarea asta :  «Cât din ce trăiesc e vis, cât este realitate »? Dar în fond, nu contează asta, atâta timp cât mă simt bine în pielea mea şi în acest trup temporar.

Cum să mă caracterizez ? Sunt o ciudăţenie, la unele capitole de viaţă sunt foarte fragil, la altele stau mai bine. Am nevoie mereu de ardere interioară, altfel nu simt că trăiesc. Am nevoie mereu să pun lemne pe acest foc sacru interior, cum îi spunea Eliade. Când arde cu putere mi-e bine şi simt că zbor. Când de-abia mai pâlpâie, atunci iarăşi simt că chiar trebuie să ies din reveriile mele, să mă zgâlţăi, să deschid anumite porţi ale sufletului . Nu-mi pot lăsa sufletul golit nici măcar o clipă, pentru că şi cu stările alterate te obişnuieşti, dacă nu eşti permanent în alertă, dacă nu te observi chiar şi în cele mai ascunse cotloane ale minţii şi ale simţirii. Te poţi obişnui şi cu suferinţa, şi cu depresia, şi cu întunericul, şi cu tot felul de patimi grosiere sau subtile. Te poţi obişnui cu orice pe lumea asta. Dar de ce să mă obişnuiesc cu stările proaste, când mă pot obişnui cu cele luminoase şi creative ?

  1. Ce înseamnă scrisul pentru tine, de ce scrii şi pentru cine scrii ?

Scrisul înseamnă mult, dar nu chiar totul. El umple o anumită latură a sufletului meu, o anumită nevoie. Scrisul meu este arta mea, pe care o experimentez în diferite nuanţe. Uneori experimentez scrisul şi când nu am o stare tocmai bună de scris. Dar e ca o provocare şi atunci îmi spun «ce poate ieşi din starea asta de goliciune»? Şi atenţia mi se îndreaptă pur şi simplu către o inspiraţie care la început, e ca şi cum ar fi mult în ceaţă. Dar cu cât atenţia e mai focusată, cu atât ceaţa se disipă. E vorba de autocentrare. Ca şi cum cauţi un post de radio anume şi până îi găseşti frecvenţa în modul cel mai limpede, te focusezi cumva să percepi apropierea sau distanţarea faţă de unda respectivă. Dar pentru asta, e nevoie să ieşi din inerţie şi din visare. Inspiraţia se apropie de tine, pe măsura atenţiei tale.

Pentru cine scriu ? Aş putea da un răspuns simplu dar şi ipocrit în acelaşi timp, spunând că scriu doar pentru mine. Însă nu e adevărat, nu scriu doar pentru mine. Scriu pentru oricine rezonează cu sufletul meu, căci tot ceea ce scriu, vine de acolo. Contează feedback-ul de orice fel ar fi el, orice susţinere are efect pentru că prin ea se transmite o vibraţie. Orice like, orice comment, orice vorbă reală sau virtuală contează pentru că fiecare gând transmite o vibraţie. Cu toţii avem nevoie de susţinere, nu voi cădea în cursa asta egocentrică care îmi şopteşte că nu contează feedback-ul. De fapt, contează foarte mult, mai ales pentru cei care creează ceva al lor. Creaţia se vrea împărtăşită de la om la om, nu de la om pe lângă om.

  1. Ce înseamnă pentru tine verbele a trăi, a iubi, a simţi?

La mine totul se reduce la «a simţi». Sunt foarte atent la ceea ce simt. Martorul nu doarme, ci observă identificările cu anumite stări de conştiinţă mai joase sau mai înalte, şi de aici se învaţă iarăşi câte ceva dacă există disponibilitate. Nu cred într-o stare zen permanentă, unii spun că niciodată nu îşi schimbă starea, dar şi asta e o amăgire, o altă cursă spirituală. E de ajuns să le iei ţigările din faţă şi încep să facă 13-14 cu tot cu zen-ul lor. Nu am venit să rămânem mereu în aceiaşi stare, ci am venit să creăm şi să ne bucurăm împreună de creaţia noastră.

  1. Ce inhibitii au fost ascunse până acum în mintea ta şi cum le recunoşti la alţii ? Ce sfat dai bărbaţilor ca să trăiască eliberaţi de angoase şi temeri ?

Probabil capitolul de viaţă la care sunt încă deficitar, este relaţia mea cu oamenii. Atunci când mă apropii eu de ei, îmi este bine de fiecare dată, deşi încă simt rezistenţă interioară în a mă apropia de oameni. Când însă aleg să rămân în solitudinea mea, deşi lăuntric mi se cere altceva, atunci simt că fac iarăşi o alegere din frică şi nu mai e chiar bine. Dar în ultimul timp, deschiderea mea s-a tot mărit, e altceva acum faţă de cum eram înainte. Inhibiţiile erau nenumărate înainte, pentru că eram atât de conectat în conştiinţa religioasă. Acum simt că se dizolvă tot mai mult aceste blocaje şi rezistenţe, dar e nevoie într-adevăr de ceva timp.

Bărbaţii sunt minunaţi atunci când sunt eliberaţi de aceste angoase şi temeri. Cu toţii avem de lucrat cu noi înşine, pentru că nu degeaba am venit aici. Cu toţii avem o umbră care ne sabotează mai mult sau mai puţin. Pasul îl faci atunci când ai puterea să îţi recunoşti măcar ţie această umbră, să ţi-o impropriezi ca fiind a ta şi să o faci să lucreze în favoarea ta. Doar aşa această parte mai umbroasă  se va lumina, nu fugind de ea.  10268463_707670919293770_8500292944214975563_n

  1. Tu cânţi la chitară şi mi se pare extraordinar să văd cât eşti de dăruit muzicii clasice! Ce înseamnă muzica pentru tine şi ce simţi când intri în rezonanţă cu sunetele şi chitara?

Da, chitara clasică mă urmăreşte mai mereu, e ca o obsesie. Dar e o obsesie dulce, nu împovărătoare. De unde vine asta habar n-am, că nu am mai avut pe nimeni în jur, nici măcar de departe, care nu neapărat să cânte, dar măcar să aibă vreo afinitate cu acest instrument. La mine această afinitate e organică, e viscerală. Şi ştiu că sufletul meu vrea mai mult din partea mea, pe linia asta. Însă iarăşi, ajung tot la disciplină, tot la autocentrare. Fără asta, doar pierdem timpul şi ne risipim pe aici. Mereu mi-au plăcut oamenii dedicaţi care şi-au cunoscut misiunea şi au cultivat-o până în ultima lor zi pe pământ. Şi aici mereu îmi vine în minte, această fiinţă fascinantă care a trăit efectiv pentru acest instrument : Andres Segovia! Când îl vezi şi-l auzi cum cântă, o pace se simte în tine. Deşi avea nişte degeţele ca nişte mici cârnăciori, sunetul lui e inconfundabil. Un veşnic truditor ale cărui cuvinte şi acum au o mare reverbaţie în mine: ”Oricât aş fi de obosit, nu mă deranjează, căci am la dispoziţie întreaga eternitate pentru odihnă»”!

Muzica şi chitara joacă un rol esenţial în viaţa mea, dar iarăşi, ca şi scrisul, e doar o latură a sufletului meu. E o sursă care umple această latură, dar doar dacă se face conştient şi nu ca un simplu zdrăngănit. Să priveşti o partitură şi să intri în mintea compozitorului respectiv şi a perioadei respective. Altfel, e doar goliciune şi pierdere de vreme. Sigur, toate acestea, necesită timp, răbdare, efort, disciplină.

  1. Ce ai mai face si ce nu dacă ar fi să începi acum să trăieşti?9896_539576779436519_530209701_n

Nu aş schimba nimic, decât doar aş trage mai mult de mine să cultiv mai adânc aceste laturi de care am vorbit. Dar viaţa poate începe oricând, cum oricând te poţi şi răzgândi. Nostalgia trecutului nu o mai am, tot ce contează este doar momentul prezent. Restul e doar visare. Ceea ce contează cel mai mult e atenţia ta şi spre ce se îndreaptă ea în momentul de faţă.

  1. Ce importanţă mai are acum religia pentru tine şi cum te raportezi la conceptul de Dumnezeu?

Religia pentru mine acum, e doar amintire. Nu mai prezintă interes absolut deloc. Dar probabil voi mai continua să mai scriu pe subiectul ăsta când şi când, nu ca să schimb conştinţa unora, ci pur şi simplu tot în ideea de mărturisire. Într-un fel şi eu m-am întrebat dacă nu se va reîntoarce nevoia de biserică şi ritual pe care am experimentat-o 15 ani, dar nu s-mai întors nici măcar cât o clipită. Ăsta sunt acum, asta simt acum. Să spunem că nu mă mai raportez acum la dumnezeul biblic, ci la divinitatea din mine, care e conectată la această Sursă divină, oarecum exterioară. Dar nu suntem nicidecum despărţiţi de Sursă, suntem tot în ea, dar uneori uităm şi atunci iarăşi strigăm către ceruri. Îţi dai seama cu adevărat ce resurse sunt în tine doar în momentele de cumpănă ale vieţii. Dar înţeleg nevoia multora de ritual religios. Ar trebui să se oprească ? De ce ar trebui să renunţe la religia lor dacă încă simt nevoia să fie acolo? Atâta timp cât asta le dă bucurie, să meargă înainte şi să o experimenteze până la capăt cu sinceritate, nu duplicitar.

  1. Cum ţi se pare că se prezintă azi societatea românească şi lumea în general?

Personal nu simt nevoia să ies din această societate, aşa cum este ea în momentul de faţă. Societatea e una, dar românii luaţi individual sunt minunaţi. Mă simt bine aici, dar normal că există loc şi de mai bine. Nu voi înfiera societatea românească, n-ar avea nici un rost. Doar caut să îmi aduc şi eu contribuţia cât de mică, pe nivelul meu. Lumea în general tot creşte cu viteza, dar parcă scade cu răbdarea, cu înţelegerea. Dar nu e nimic de condamnat aici, trăim nişte vremuri de o deschidere fantastică pentru cine sesizează treaba asta.

  1. Ce înseamnă pentru tine spiritualitatea ? E nevoie de lideri spirituali în lumea de azi ?

Spiritualitatea e însăşi viaţa. Nu pot privi omul decât spiritual, căci totul e spiritualitate în el. Eliade spunea că omul e o fiinţă eminamente religioasă. Nu cred că se mai potriveşte acum această sintagmă, pentru mine omul e o fiinţă eminamente spirituală, adică liberă. La momentul actual, e o efervescenţă în spiritualitate şi asta nu poate decât să mă bucure. Însă puţini sunt dispuşi să şi practice ceea ce ştiu. Dar chiar şi spiritualitatea informativă măcar, tot e ceva mai mult decât nimic.

Tot ceea ce scriu e o metaforă spirituală. Nu voi spune niciodată că ceea ce scriu e un adevăr general valabil, ci că e doar adevărul meu la momentul acelei scrieri. Dar e important să îl mărturiseşti dacă tot îl simţi. Dacă adevărul meu îmi dă bucurie şi îmi întreţine focul interior, atunci îl voi face cunoscut. Dar dacă acest adevăr mai mult mă împovărează decât mă eliberează, atunci îl voi arunca la coş, că nu-mi foloseşte la nimic.

Spiritualitatea are două laturi, una teoretică, alta practică. Ca să ajungi la a doua, e musai să treci prin prima.  Nu poţi practica până nu înţelegi ce practici. Nu poţi medita, până nu înţelegi de ce meditezi. Nu poţi practica ceva până nu conştientizezi acel ceva. E multă teorie şi sunt multe cuvinte frumoase în peisajul spiritualităţii, dar prea puţini sunt dispuşi să experimenteze una-alta.

Când eşti la început de drum pe linia asta, ai nevoie de repere, de lideri spirituali, sau de un îndrumător mai bine zis. Dar pe măsură ce înaintezi, nu mai poţi rămâne tot după trena maestrului. Capeti discernământ, îţi găseşti drumul tău şi mergi pe el. Deci e nevoie de astfel de maeştrii, dar numai la început de drum.

  1607044_842946532432874_8632607810611518008_n

  1. Ce proiecte ai pentru 2016?

Proiectul prioritar e cartea care într-un fel sau altul simt că e pe drum, dar până acum nu am reuşit să o materializez. Scrisul meu vrea cumva să depăşească mediul online şi asta o poate face doar o carte.  Restul proiectelor sunt secundare.

E loc de mai bine în toate aspectele vieţii. Nu ajungi niciodată să spui că ai ajuns la un moment de respiro. Pentru că practic, nu ai nevoie de nici un fel de respiro, cât sufli suflare de viaţă, creezi şi evoluezi, ăsta e firescul vieţii la urma urmei. Cei mai epuizaţi oameni sunt cei care nu creează şi nu fac nimic din ei înşişi. Cei care îşi materializează inspiraţiile, nu obosesc niciodată.

Dar indiferent ce vom face, să ne păstrăm bucuria de viaţă permanent în noi. Le mulţumesc tuturor cititorilor prezenţi la articolele mele. Le mulţumesc şi pentru susţinere dar şi pentru critică, atunci când a fost cazul. Şi dincolo de clişeul «happy new year», să rămânem cât mai mult în ancoraţi în «Happy Now Here »!

Interviu neconventional cu CRISTI CIORCILA

 Astazi as fi vrut sa realizez un interviu cu Cristi Ciorcila. Este insa ziua lui de nastere asa ca am ales sa aman supliciul raspunsului la cele 10 intrebari si voi posta unul din articolele care imi este mai drag.
Alaturi de urarea traditionala de LA MULTI ANI, am postat si o mica surpriza pentru voi, dragilor, care va opriti din cand in cand sa-mi vizitati pagina! Va multumesc si va iubesc!
https://www.facebook.com/cristi.ciorcila.3/videos/vob.100001526051143/670899326304263/?type=2&theater

1460195_631444056916457_477648062_n

Iubeşte-te pe tine însuţi şi fă ce vrei…

Căci dacă te iubeşti pe tine, nu vei mai abuza de fiinţa ta maltratând-o psihic. Nu îţi vei mai viola mintea iarăşi şi iarăşi prin gândurile negative care te posedă. Nu îţi vei mai chinui sufletul prin emoţii distructive, văicăreli şi plânsete de milă. Nu îţi vei mai lăsa trupul subjugat de simţurile care te conduc doar la plăceri de moment. Nu îţi vei mai lăsa ochii să se întineze, privind la toate mizeriile. Nu îţi vei mai lăsa gura să rostească cuvinte de vibraţie joasă prin care induci frică altora. Nu îţi vei mai lăsa urechile să audă vorbe urâte, înjurături şi bârfe. Atunci nu vei mai sta în mijlocul lor doar pentru că toată lumea face aşa. Să fie sănătoşi! Ce treabă ai tu cu lumea care nu se iubeşte pe ea însăşi? Mai bine ieşi din mijlocul lor şi întoarce-ţi faţa de la ei. Căci cei care procedează aşa, deşi spun că sunt doar nişte simple glumiţe nevinovate de moment, deşi spun că „mai greşim şi noi că oameni suntem”, aceştia nu se iubesc pe ei. Pentru că dincolo de afirmaţia slăbănogită „oameni suntem” prin care doar îţi găseşti justificări la toate patimile şi răutăţile, există una puternică şi aceasta e cea adevărată care te scoate din văicăreală şi din neputinţă : „suntem oameni”!

Aşadar dacă ei nu se iubesc pe ei înşişi, cum oare te-ar putea iubi pe tine? De unde nu ai, nu ai ce da. De unde nu ai acumulat, nu ai ce oferi. De unde nu ai adunat, nu ai nici măcar ce risipi.

Iubeşte-te pe tine însuţi şi fă ce vrei! Atunci nu îţi vei mai pierde timpul în nimicuri, ci îl vei câştiga folosindu-l în mod creativ şi nu distructiv. Nu vei mai sta la discuţii doar ca să treacă vremea inutil, în timp ce viaţa trece cu nonşalanţă pe lângă tine. Nu vei mai suporta să ofensezi pe nimeni, căci aceasta ţi-ar produce o rană adâncă care cu greu se va închide. Dacă încă o faci, atunci nu te iubeşti pe tine! Ci mai grav, te urăşti!

Lăsându-te pradă la voia întâmplării, prădătorii nu vor întârzia să apară. Acolo unde există un stârv al vibraţiilor joase, acolo se vor aduna şi vulturii gândurilor negative. Acolo se vor aduna cei ce se regăsesc pe această frecvenţă a goliciunii. Aceştia sunt cei care în timp ce tu te vaieţi lor, ei se vor văita ţie, la rândul lor. În timp ce tu îţi plângi lor de milă, ei îşi vor plânge de milă în faţa ta şi mai mult. Pentru că au găsit în tine „prada” pe care o vânează în fiecare clipă. Adică cineva care să le asculte lamentaţiile care nu duc la nimic constructiv, ci doar generează emoţii în oamenii care nu au înţeles încă cine sunt. Cei care au înţeles cine sunt, aceştia se vor iubi pe ei înşişi. Şi nu vor mai lăsa nici cel mai mic disconfort să le cauzeze stres şi tulburare. Iubirea elimină imediat orice tulburare, ea nu suportă nici măcar un gram de frică să stea pe lângă ea.

Atunci înţelegi că fiecare zi, fiecare oră, fiecare minut şi fiecare secundă, este atât de importantă încât dacă ai putea, ai menţine acea secundă în loc. Dar timpul…nu îl poţi opri. Trăim doar sub spectrul efemeridelor fugitive. Iar ceea ce e fugitiv, e ca vântul. Acum este, acum nu mai este. Dar iubirea, ea nu e ca vântul. Ea te mângâie ca o adiere de dimineaţă sau ca un apus de soare pe înserat.

Nu întreba pe nimeni niciodată „De ce nu mă iubeşti?” Acela nu ar avea decât un singur răspuns adevărat să îţi dea, înainte de a-şi stoarce mintea pentru o nouă minciună: „Nu mă iubesc pe mine. Cum aş putea să îţi dau din ceea ce nu sunt”? Unul ca acesta nu înţelege că el tot este iubire, pentru că rezistenţele fricii din el îl stăpânesc. El nu înţelege iubirea. Doar crede că iubirea are vreo legătură cu trupul, cu sărutul sau sexul. Dar acestea sunt efectele iubirii. Însă mulţi le experimentează dinainte crezând că astfel vor ajunge să se iubească unul pe altul. Nimic mai fals. Fă-le pe astea mai întâi și s-ar putea ca iubirea să nu mai apară. Oare de câte orgasme ai avea nevoie pentru a ajunge la iubire?

Nu confunda iubirea cu libertinajul şi nici nu îţi oferi trupul cuiva care nu îţi împărtăşeşte iubirea. Dacă o faci, te vei simţi mai mult sau mai puţin ca o prostituată. Iar o prostituată nu experimentează iubirea, ci se lasă experimentată de suferinţă şi goliciune. Alegerea ei.

Dar te iubești atunci când ajungi să te bucuri de viață fără motiv, când le dai voie celorlalți să fie așa cum vor, te iubești când te apreciezi și nu te mai desconsideri dintr-o falsă smerenie, te iubești când spui „da” tuturor situațiilor care intră în realitatea ta și nu-ți mai reprimi din frică ceva anume, te iubești când te arăți așa cum ești fără nici o mască, te iubești când îți mulțumești pentru simplu fapt că exiști.

Dacă încă nu realizezi cât de mult sau cât de puţin te iubeşti pe tine însuţi, coboară în tine şi cercetează-ţi sufletul să vezi cât de uşor sau cât de încărcat este. Intră acolo în profunzimile lui, fără frica de penibil. Vezi ceea ce luminează şi ceea ce îţi întunecă sufletul. Înţelege ceea ce merge uşor, dar acceptă-ţi şi poticnelile de care adeseori te împiedici. Sunt tot ale tale, toate îţi aparţin. Orice simţi revendică şi pune în balanţă!
Ai avea destul de mult curaj să-ţi cântăreşti conştiinţa cu o pană?

Iubeşte-te pe tine însuţi şi fă ce vrei…Căci dacă te iubeşti pe tine, nu vei mai abuza de fiinţa ta maltratând-o…

Posted by Cristi Ciorcila on Wednesday, December 23, 2015

 

 

Feng Shui pentru scriitori

Landing Page

 

Vrei sa devii scriitor? Vrei sa stii sa scrii un roman dupa o reteta  elaborata special pentru tine? Vrei sa devii un nume in reteaua internationala a scriitorilor? Vrei sa stii care sunt corectiile pe care le poti aduce talentului tau de romancier? Vrei sa ai succes? Vrei sa iesi din anonimat?

Daca raspunsul la toate aceste intrebari este da atunci continua sa lucrezi pentru tine!

Nu ezita sa devii partener cu MC Simon!

Intra chiar acum pe pagina ei si vei castiga un prieten, un mentor si in ghid care iti va da reteta succesului pe care il meriti!

MC Simon lucreaza  pentru tine!

11204458_10153475944257238_2188952742303059704_n

 

FEMEI SINGURE

Azi ma gandesc la femeile singure. Milioane de femei, fie ca aleg sa fie singure, fie ca raman singure printr-un divort sau deces al partenerului de viata, traiesc exact ca intr-un acvariu. Desi multe nu vor sa recunosca aceasta stare de fapt, isi duc zilele, incercand sa mimeze o anumita stare. Se vorbeste in psihologia aplicata despre starea de traire autohipnotica. Prin tot felul de strategii de tip motivational de genul: ma simt foarte bine, sunt fericita si implinita, ma descurc minunat, sunt perfecta, sunt iubita si ma iubesc, etc, unele femei isi autoinduc o stare artificiala, neconforma insa cu ceea ce simte in adancul ei.

Se spune despre femei ca sunt puternice. Asa si este! In fapt ele tin pe umeri intreaga umanitate. Eaxgerezi, vei gandi! Nu exagerez de loc! Spiritul sau universal matern se revarsa  catre societate in multiple moduri. Fie ca isi creste proprii copii, sau pe cei infiati, sau se manifesta la locul de munca, sau fata de prieteni, sau animalute, plante, etc., femeia singura este mai mult decat mamoasa si devotata. Singuratatea ei, desi ii creeaza disconfort si stari confuze in subconstientul sau,o determina sa inteleaga ca nu este decat o jumatate, ca ii lipseste exact acea energie care ar implini-o. Ea este in majorotatea cazurilor o depresiva, desi multe femei singure practica sport, meditatii, iau ceiauri si pastile care le inhiba receptorii, inducandu-le o stare de bine si de incredere in sine. Dar in fapt nu este asa! Dependenta de chimicale le deruteaza si le afecteaza sanatatea in acelasi timp.

Probabil ca raspunsul la aceste trairi oarecum nefiresti este unul singur: raportarea la un barbat. Dar cum sa il aduca in viata lor, sa devina stabilitate, cand statistic vorbind, populatia feminina continua să fie predominanta, ponderea ei crescand de la 50,8 la suta în 1992 la 51,4 la suta în anul 2011, si este concentrata în proporţie mai mare în mediul urban,  asa cum rezulta din datele transmise de Institutul National de Statistica (INS), cu ocazia Zilei Internationale a Femeii.

Dincolo de acest aspect pur mamtematic, mai sunt si altele depre care voi vorbi in zilele urmatoare, cum ar fi atitudine, respect, egoism, teama, violenta domestica, neincrederea in sine, etc.

Ce inseamna o femeie singura? Nimic altceva decat un barbat singur!

11391288_408454932674519_4262023515074354158_n

 

 

Ce este Craciunul?

306840_283074495040678_7345496_n

Azi ma gandesc ca pana la urma ce este Craciunul? Dupa anii copilariei, dupa anii casatoriei, dupa anii de retregare si dupa cateva luni petrecute din nou in lume, am ajuns la uimitoarea concluzie ca sarbatoarea Craciunului nu este altceva decat o poarta prin care trecem toti, impreuna sau separat. O poarta magica pe care doar cei care se ocupa de evenimente care se intampla la nivel planetar si astral stiu sa le explice cu toata logica intelesurilor.

La finalul unui ciclu de 12 luni se schimba energii, se petrec modificari subtile in reteaua invizibila a fiecarei entitati care poarta in ea viata. De la organismul unicelular pana la cea mai complexa forma de viata care este omul, se petrec transformari. Nu le vedem dar le putem simti. E o anume stare care apare pe final de an. Poate ca daca nu am sti sa numaram anii, considerand ca nu exista factorul timp, nu am trai cu asa intensitate ultima saptamana dintr-un an. E ca o efuziune care vine peste intreaga lume, cuprinzand-o intr-un vartej. Ce-ar putea fi? Nimic altceva decat lumina universala care este mai puternica la schimbarea solstitiului de iarna.

Deci ce este Craciunul? O celebrare a eliberarilor de energii pozitive din campul astral, motiv pentru care omul se lasa spalat de acestea, devenind mai activ, mai vioi, mai receptiv la sentimente, mai atent cu cei din jurul sau, mai compasiv si mai plin de bunavointa. Fiecare sarbatoreste acest eveniment de la nivelul spiritual in care se afla.

Noaptea Craciunului este magica pentru ca exact la miezul noptii universul isi imbratiseaza copiii invaluindu-i in lumina si iubire.

INTERVIU NECONVENTIONAL CU ADRIANA YAMANE

10550851_655822367859182_95605128269973062_n

Speranţa este ceea ce ne îndreaptă corabia vieţii către ţărmurile împlinirilor. – AY

1. Cine este Adriana Yamane ? O intrebare tipica, uneori enervanta, dar de data asta foarte necesara !
1. Eu sunt… mai bine incerc sa explic: daca as fi o floare, as fi o floare de nu-ma-uita. Daca as fi un animal, as fi probabil o lebada: mare, plutitoare pe ape si prin cerul plin de stele. As fi o carte de povesti cu zane, si as fi auriul razelor de soare privite printre genele putin intredeschise. As fi iubirea care imi da viata.  
2. Ne-am intalnit cu multi ani in urma pe un grup din Yahoo format de tine, denumit foarte frumos suflet-l. Ai facut un lucru extraordinar pentru ca acolo ne-am dat intalnire sufletei si sufletele de pe intreg mapamondul. Au fost topik-uri extraordinare – si inca mai sunt – care au creat de multe ori emulatii. Am intalnit, datorita tie, oameni frumosi la suflet, la chip si la minte ! Ce a insemnat si ce inseamna in continuare acest grup pentru tine ?
2. Grupul suflet-l este un loc real, pentru ca lumea virtuala este pentru mine o lume perfect legitima, unde prieteni care se cunosc poate doar prin vibratia gandului si a cuvantului se intalnesc si isi povestesc din trairile acestei lumi. 
3. Am sesizat de-a lungul timpului o mare gratie si gingasie in modul de a te purta cu oamenii. De unde vine aceasta stare pe care rar o intalnesc?
3. Multumesc pentru perceptia atat de sensibila a caracterului meu. Nu prea sunt obisnuita sa se uite cineva la mine, dar singurul lucru pe care stiu ca vreau sa-l fac intotdeauna este sa comunic cu cei din jur de la inima la inima. Incerc pe cat posibil sa nu ranesc, ci sa ofer tuturor din ce am eu mai bun.
4.Ce inseamna pentru tine familia ? Faptul ca traiesti in Japonia ce a schimbat in sufletul tau, in conceptiile tale despre viata ? Cum te-ai adaptat ? Ce-ti lipseste acolo si gasesti in Romania ?
4. Familia este grupul de oameni fata de care am o raspundere mai speciala. Japonia a fost buna pentru mine, pentru ca am putut aici sa fiu eu insami, fara sa mi se impuna un anumit mod de a gandi sau un comportament anume. Ce-mi lipseste aici? Hmm… poate niste miere cu aroma de padure, gem de visine (dar imi trimite mama asa ca e ok 🙂 si programul fain de revelion.
5. Lucrezi cu copiii si am constatat ca pleaca de la tine spre ei o mare iubire, luminoasa si plina de Adriana-Yamane2inocenta. Ce ii inveti, ce le spui, cum interactionezi cu ei pentru ca au un mare respect pentru tine ? Ce inseamna a educa pentru tine ?
5. Cu copiii pot sa comunic usor si fara grija ca nu voi fi inteleasa corect. Copilaria este comoara noastra, sursa tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte. A educa, in intelegerea mea, este a oferi copilului  discernamantul necesar pentru a face alegeri bune in viata. 
6. Cum ii simti pe romani si cum se vede Romania de acolo, de la tine, din Japonia ? Ce le lipseste romanilor ca sa fie fericiti si uniti ?
6. Pe romani ii simt ca fiind familie apropiata. Cred ca romanului ii trebuie intotdeauna o viziune inalta, ca sa poata sa priveasca in sus, cu capul drept. Trebuie lucrat inca la acceptarea si onorarea feminitatii si masculinitatii, la recunoasterea modestiei, a omeniei autentice si a nobletei sufletesti in care natiunea aceasta nu este deloc saraca. 
7. De curand ai lansat o carte, pentru care te felicit. Care este ideea de baza a cartii si de ce ai daruit toate drepturile de autor catre o fundatie ?
7. Multumesc.❤️ Ideea de baza a cartii “Copiii din Padurea Zanei” (The Fairy Woods Children) este faptul ca se poate ca viata sa poata fi traita ca Arta.  Potentialul fiecaruia trebuie trezit si cizelat cu grija, ca pe o comoara ascunsa si deosebit de pretioasa. Am daruit castigul acestei carti la asociatia World Food Org. pentru ca publicarea ei a coincis cu marele cutremur din Nepal, si atunci am simtit imediat nevoia sa ofer ceea ce am avut mai pretios, creatia mea. 
8. Ai calatorit mult – si cu piciorul dar mai ales cu spiritul. Unde se afla acum umanitatea si ce crezi ca se mai poate face pentru a ne salva de la un imens holocaust ?
8. Imi place sa calatoresc, si am avut noroc sa intalnesc oameni buni si experiente de neuitat in calatoriile mele. E atat de minunat sa te ridici in zbor deasupra norilor! Nu-mi vine in minte o idee geniala de salvare a omenirii, avand in vedere ca nu vad omenirea ca fiind pierduta, ci doar inmatriculata la Scoala Pamant, unde sunt lectii, teste, corijente, premii, si de toate. Asa ca traiesc cu convingerea faptului ca daca sfarsitul nu este fericit, atunci nu este inca sfarsitul. Cartea mea cuprinde dealtfel cateva tinte de atins intr-un viitor pe care eu il doresc sa fie cat mai aproape.
9. Ce proiecte ai pentru anul care vine ?
9. Mi-a placut dintotdeauna sa lucrez. Sunt fiinta creatoare. Predau engleza si am multi elevi, carora le predau mai mult decat engleza. Am in lucru deasemenea o carte noua, si nu pe ultimul loc este grija mea pentru familie, pentru cei care vin sa-mi ceara ajutorul, atat oameni cat si alte fiinte. 
10. Ce le urezi cititorilor tai ?
10. Urarea mea este indemnul Ariei din ultima poveste a cartii mele: Sa gasim in suflete cantecul nostru interior, prin care sa ne traim viata in armonie, cu frumusete si blandete, si cu pace sufleteasca
the-fairy-woods-children-banner
Afişare mesaj original

INTERVIU NECONVENTIONAL CU SMARANDA MILU NEMETHI

 

 

12274486_1726847757537280_2766698693088304109_nDraga femeie minunata, incerc de ceva timp sa ma apropii cu cateva intrebari de mintea si sufletul tau, dar am considerat ca timpul le aseaza pe toate, asa ca iata, in urma unei intalniri face to face, a aparut si acel moment in care sa facem acest interviu neconventional . Iti multumesc ca ai fost de acord si m-ai gratulat cu cel ami senin, copilaros si frumos zambet din lume !

1 . Ca sa stie lumea cu cine stau la o vorba vreau sa te descrii asa cum te vezi, te simti si cum percepi ca te cunosc          cei din jurul tau.

Nu ma pot descrie asa cum ma vad ceilalti oameni, fiindca nu stiu ce vad ei.

Pot sa spun ca nu incerc sa fiu altcineva decat eu insami. Am 34 de ani, ma numesc Smaranda Milu Nemethi, sunt casatorita si am doua pisici. Pictez.

2 . Cand erai o fetita trasnita si pusa mereu pe sotii, dar iubitoare si cu imaginatie, cam cum vedeai atunci                      lumea si cum o vezi azi ?  Ce secrete ascundeai prin caiete, sertare si inimioara ? Care e cea mai mare pozna pe        care ai facut-o si nu ai spus-o la nimeni ?

Am fost un copil cuminte, plictisitor de cuminte. Imi placea compania adultilor si a batranilor, imi placea sa ma catar si sa ma ascund in nucul cel batran al lui Buni, sa colind campiile de langa Carei in cautarea unui peisaj. Imi placea grozav de mult sa observ florile din gradina mamei inflorind. Eram un copil timid. Mai bine imi inghiteam limba decat sa intreb un strain cat e ora.

Cand nimeream intr-un grup de copii si eram indemnata sa aleg eu jocul spuneam : hai sa desenam!

  1. Smaranda este un nume predestinat ca sa fie iubita in taina. La liceu si la facultate cum te-ai descurcat cu tentatiile si tentativele acelor timpuri unice ? Fiind un suflet de artist prin excelenta, cum a dat navala in viata ta romantica iubire ?10524618_1530384477183610_4952453251469914814_n

Nu am reusit sa ocolesc emotiile niciodata. Eram mereu indragostita, insa aproape niciodata nu aveam ocazia sa-mi marturisesc sentimentele. Eram atat de timida  incat multi credeau ca sunt doar o ingamfata, in vreme ce eu imi inghiteam limba de emotii !

4 . Ce a insemnat pentru tine studiul in Italia si nu numai ? Cu ce ti-ai imbogatit inima si daca ai facut ceva                     schimbari in gandirea ta dupa aceste experiente ? Cum ai perceput acolo, in strainatate, artistul din tine si cum       ti-ai anticipat destinul creator raportat la Romania ?

Studiul in Italia a fost un capitol semnificativ din viata mea. Am invatat o limba straina, am restaurat o pictura si cateva fresce. Acolo, la Academia de arte din Palermo, am putut sa imi dau frau liber creativitatii, mai ales pentru ca acolo aveam acces la materiale: hartie, culori, pensule, spatiu din partea academiei. A fost o perioada foarte prolifica din punct de vedere artistic.

  1. Ce oameni ti-au fost modele, te-au inspirat, te-au determinat sa faci schimbari in modul de gandire si in felul tau de a fi ?

Pana la WBRT am vrut sa fiu tot ceea ce astepta lumea de la mine sa fiu. Si am incercat sa copiez si sa fiu si tot ceea ce impunea fiecare etapa a vietii mele sa fiu : fiica, prietena, eleva, premianta, domnisoara, iubita, pictorita, studenta, bursiera, artista, art director, creativa, interesanta, energica… cu cat goana de a fi cu orice pret la inaltimea tuturor asteptarilor era mai apriga, cu atat ma indepartam de nucleul MEU, si cu atat simteam mai putin.

Toti oamenii pe care i-am intalnit pana in August 2015 m-au facut sa-mi doresc sa fac schimbari in mine, m-au facut sa vreau sa fiu mai buna conform standardelor sociale, sa imi schimb religia sau aspectul, pentru ca mi se parea ca aproape oricine era mai bun decat mine. Poate am fost hulpava si mi-am insusit mai multe « lucruri » decat puteam sa duc in carca.

Apoi m-am lovit de cea mai importanta experienta din viata mea : WBRT (whole brain radiotherapy), care mi-a frecat doua palme peste ceafa si mi-a bagat mintile in cap.

Atunci m-am scuturat ca un copac de frunze, toamna si m-am reintalnit cu mine, cea adevarata.

  1. Cine sunt : Stela, Norbert si Dan si care sunt firele care va leaga intr-un mod extraordinar ?12239995_1723339731220754_8960788237794132043_n

Mama, fratele si sotul meu. Firele care ne leaga sunt trasate destul de clar.

  1. Mintea ta este un computer care produce proiecte pe banda rulanta ! Vorbeste-mi un pic despre cele realizate pana acum si care te-au bucurat si desigur si despre cele care sunt in derulare, deci sunt calde ! Si desigur ce mai pui la cale pentru viitorul apropiat dar si cel indepartat ?12227806_1720850761469651_1890369727027154652_n

In derulare a fost pana de curand proiectul Lucruri Marunte. O serie de picturi care ilustreaza lucruri din universul care ne inconjoara in viata de zi cu zi si care, fara sa ne dam seama, sunt martorii sau cauza micilor noastre bucurii. Scopul ansamblului de lucrari a fost sa aseze un zambet pe chipurile vizitatorilor expozitiei. Acest scop a fost atins si ca bonus, multi au marturisit ca pe langa starea de bine, pe care au simtit-o in mijlocul picturilor mele, s-au simtit transportati intr-un timp de demult. In copilarie.

8 . Smaranda esti o femeie frumoasa – cu nuri o mie – apetisanta, gratioasa, speciala si in acelasi timp ai umor cat       cuprinde, esti vesela si trasnita, pusa mereu pe cate o sotie, dar uite ca la un moment dat, cineva ti-a pus o                 mana pe umar si te-a salutat, retinandu-te un pic din drumul tau care se desfasura cu energie, talent si                       inspiratie. Te-a oprit intr-o zi o radiografie la plamani ca sa iti spuna ca nu e o simpla raceala cum banuiai, ci         cancer. Viata ta s-a reconsiderat la alte dimensiuni din acel moment si inca se mai intampla acest lucru. Cum           gestionezi aceasta intamplare ? Ce s-a resetat in tine ?

S-a resetat tot. Asa cum mi-am dorit cu cativa ani in urma.

La cateva luni de la diagnostic rasfoiam un jurnal pe care l-am scris chiar eu in care  intr-un punct al vietii mele, nu foarte indepartat, mi-am dorit ca viata mea sa se schimbe radical. Mi-am dorit un eveniment care sa nu tina de mine, sa nu am control asupra lui dar care sa imi schimbe perceptia si viziunea asupra vietii.

Probabil ca in acel moment, cand am scris in jurnalul meu, nu m-am gandit la cancer. Mai degraba cred ca m-am gandit la o imbogatire materiala subita sau la un copil, insa m-am ales cu altceva, cu totul neasteptat. Viata mea a capatat noi dimensiuni, am reconsiderat lucrurile si persoanele cu adevarat importante din viata mea. Si sunt recunoscatoare ca s-a intamplat asa. Nu cred ca exista alta forma de experienta care m-ar fi adus mai aproape de mine insami.

  1. Draga femeie frumoasa, am urmarit pe net fiecare postare a ta din momentul in care ai spus cu ce musafir nepoftit te confrunti si am trait alaturi de tine, nevazuta, necunoscuta, toate acele momente care au avut o incarcatura deosebita. Am plans si am ras vazand fotografiile si cuvintele postate de tine . Ai tinut un fel de jurnal pe facebook si in saiturile tale cu toate evenimentele, starile, gandurile, situatiile pe care le-ai parcurs pana acum. Sunt sigura ca multi oameni au trecut sau trec prin evenimente similare si se confrunta cu aceleasi greutati ca si tine. Sper ca esti constienta de faptul ca le-ai fost aproape, ca i-ai incurajat fara sa stii, ca le-ai demonstrat ca puterea gandului si iubirea sunt medicamentele de baza . Ce gand vrei sa-l transmiti acestora ?

10945762_1614553232100067_8411561416891306246_n (1)Cand spun puterea gandului, ma refer in sensul ca iti pui in gand sa nu mori. In sensul ca nu stai ca o leguma sa se retraga pamantul de pe piciorul pe care ti l-ai varat in groapa. Iti ordonezi prioritatile si actionezi in consecinta. Scoti curajul la inaintare si iei decizii pentru tine. Tii cont de experienta si sfaturile inainte mergatorilor tai, dar socotesti cu mintea ta, in functie de ce-ti spune trupul, ce pasi sa faci in continuare, pentru a ramane in viata cat mai mult. Iti asculti intuitia si instinctul de supravietuire. Iti asumi defectele pe care le ai si incerci sa te imbunatatesti, ii multumesti lui Dumnezeu pentru calitatile pe care le ai si te apuci sa le exploatezi.

Pe partea de iubire, pentru exact unul si acelasi acelasi motiv, descris mai sus, unii ma iubesc, altii ba ! Nu la toti ne place sorbetul de mango . Exact aceeasi culoare, gust si aroma al sorbetului de mango unora le place, altora nu. Din experienta mea, atunci cand mi-am asumat defectele si calitatile mele, iubirea a venit de la sine catre mine, la fel ca si antipatia.  Fiindca nu suntem cu totii la fel, nu pretind ca tuturor sa le placa felul meu de-a fi.

Simt totusi o simpatie majoritara care sa inclina spre mine.10639365_1554611731427551_2882949852230389380_n

10 . Tratamentul pe care il faci si care da rezultate este costisitor. Tu si sotul tau nu sunteti in masura sa acoperiti           aceste cheltuieli, din motive obiective si firesti. Marea majoritate a romanilor stiu si inteleg situatia prin care           trec si ei. Ai apelat la oameni, cunoscuti si necunoscuti care au venit in intampinare  care si cum au putut. Si             oameni saraci dar si oameni bogati te ajuta. Am constatat din postarile multora pe pagina ta cat de mult esti           iubita, indragita si respectata. Ce vrei sa le spui acum acestor oameni frumosi la suflet daca i-ai avea pe toti in         fata ta ? Eu i-as invita pe toti la evenimentul despre care am lasat la urma sa ne vorbesti si te-as ruga sa dai             detalii !

Am avut noroc sa fiu simpatizata de multa lume. De foarte multa lume din tara si din strainatate. Am primit donatii de la oameni saraci, si de la oameni bogati care au dat dovada de generozitate in egala masura. Foarte multi oameni au pus mana de la mana sa ma salveze. Acest lucru pentru mine a fost o lectie de care aveam nevoie. Mi-a crescut stima de sine si increderea. NU stiam ce au vazut atatia oameni in mine, cand au decis sa ma salveze. Trebuia insa sa le dau motive sa fie mandri de investitia pe care au facut-o in mine, atat cea emotionala cat si cea materiala.

M-am pus pe pictat si publicului i-a placut.

A fost frumos la vernisajul expozitiei, mai ales pentru ca am avut ocazia sa le spun tuturor celor care au fost de fata, avandu-i in gand pe toti cei care m-au ajutat sa traiesc pana acum, ca fara ei nimic din ceea ce am expus nu ar fi existat. Expozitia Lucruri Marunte am realizat-o impreuna. Am pictat-o eu, fiindca am continuat sa raman in viata, datorita lor.

A fost vernisajul nostru, al tuturor. Un vernisaj dedicat bucuriei si recunoasterii lucrurilor marunte ca ne infrumuseteaza  vietile.

12239536_1723337491220978_1227346578654793732_n

 

Intrebari multe, care pur si simplu s-au imbrancit care sa iasa mai repede ! Mai sunt si altele dar am tinut sedinta cu ele si mi-au promis ca mai stau cuminti pana vom relua si partea a doua a acestui inedit interviu, pe care sincer mi l-as fi dorit filmat, ca sa te poata vedea toata lumea cat esti de frumoasa, minunata si sincera. Dar nu se stie ca pamantul ce idee ii va trece sotului si prietenului tau Dan, asa ca s-ar putea ca partea a doua sa se intample in alte conditii, hai sa le numim tehnice.

Multumesc Smaranda ca ai reusit sa te opresti un pic in fata acestor intrebari care sper sa te faca si mai cunoscuta decat esti acum. Spun asta pentru ca in prima seara – la deschiderea expozitiei LUCRURI MARUNTE – am trait o senzatie speciala: parca ai adunat in acel spatiu tot Ardealul si toata Romania, ca intr-o impreuna lucrare de iubire si traire vie, sincera si minunata. Oameni frumosi ca si tine ti-au fost aproape care plecand apoi fiecare la casa lui au luat cu sine toata frumusetea ta si a momentului ca sa o impartaseasca si cu altii! Au si de ce!12294749_1723338037887590_8865935055538644175_n