Invitata de azi: MIRIAM EUGENIA SOARE

miriam-soare-150x150De trei luni de zile știu că am cancer. Am făcut o dublă mastectomie și o dublă reconstrucție mamară. Dacă a fost greu? Asta mă întreabă toată lumea. Nici nu știu cum a fost. Sincer, uneori mă mir că mai trăiesc și mă bucur nespus, cu frenezie, de acest miracol. A fost foarte greu, dar cred că alţi oameni trăiesc lucruri mult mai grele. Nici nu ne dăm seama câte suntem capabili să îndurăm pentru a ne salva viața. Veștile rele însă nu s-au oprit aici, ci au venit în cascadă. Am o celulă canceroasă rară și netratabilă. Doar cinci la sută din femeile de pe glob o au. Am fost tristă. Am fost deznădăjduită de faptul că eu nu am șansa, așa cum alți bolnavi o au, să pot face chimioterapie în încercarea de a mă salva.

Și atunci, ce-mi rămâne de făcut? m-am întrebat privindu-mă-n oglindă. Și am stabilit. De azi, sunt un om sănatos! Că sunt o femeie frumoasă, care va trăi atât cât soarta va vrea. Că nu am ce să-mi reproșez și nu am niciun motiv de supărare sau tristețe. Că nimeni, nici eu nu-mi cunosc soarta sau viitorul, care viitor, tocmai ce trece în timp ce eu scriu.

The Look painting by Olga Rykova

The Look by Olga Rykova

M-am programat la coafor. Mi-am cumparat un pulovăraș nou. M-am machiat frumos și am plecat prin spitalele unde, aproape zilnic, am câte o investigație de făcut. Sunt aranjată ca o păpușă și așa mă și simt. Elegantă, parfumată și cu pantofi cu toc. Mă așez la coadă la doctor. Zilnic fac cozi. Aștept. Le privesc pe celelelte femei și le compătimesc. Sunt gri. Toate sunt gri. Au o tristețe și o opacitate care mă doare când le privesc. Sunt dezolante și dezolate. Cred că nu s-au mai privit de mult în oglindă. Cred ca nu mai au niciun alt subiect de discuție sau o altă preocupare, decât necazul prin care trec. Și asta nu pentru că ar fi mai bolnave decât mine. Nu. Pentru că nici nu sunt. Ele au șansa la tratament, şansă pe care eu nu o am. Dar ele nu știu asta. Mă privesc cu oarecare invidie și, probabil, își spun că ce bine e de mine că sunt sănătoasă, nu ca ele. Și da, eu sunt sănătoasă, nu ca ele. Eu am înțeles că trebuie sa fiu fericită că exist. Să-mi onorez viața, fiind veselă şi frumoasă. Să celebrez viața în fiecare zi. Să mă văd cu oamenii dragi de câte ori au ei timp. Mă întâlnesc cu prietenii în cafenele, restaurante și la petreceri. Uneori, dansez și cânt singură prin casă. Și cel mai mare compliment care mi s-a făcut a fost că unii și alții au pus la îndoială starea sănatății mele, spunând că, probabil, inventez. „Că prea arăt bine și râd cu gura până la urechi. Ce, un om operat și bolnav de cancer așa arată?!”

 

 

http://www.catchy.ro/cel-mai-frumos-compliment-ce-un-om-operat-si-bolnav-de-cancer-asa-arata/83331

CRACIUN IN NOIEMBRIE – fragment din roman

12140774_721068168024186_3313996561300022458_n(…) Azi si ieri si in alte zile si nopti m-am gandit la cine suntem. Noi, aceste fiinte, despre care tot noi spunem ca suntem frumoase, armonioase, minunate, iubitoare si tot noi suntem aceeasi care spunem ca omul este rau, urat, infricosator, egoist, bestie…

Pana la urma cine si ce suntem? Fiinte ganditoare, emancipate din punct de vedere al ADN-ului, uimitoare ca reactii la situatii cataclismice, dar cu o incetinire in gradele de gestionare a starilor de criza de toate tipurile: personala, sociala, politica, economica, umanitara, de sanatate, etc.

S-au facut statistici prin care se demonstreaza ca suntem diferiti nu numai prin sex, trasaturi ale fetei, trasaturi de caracter, gene, etc., ci si ca tipologii. Unii spun ca suntem un amalgam de specii umane. Alti ca suntem adusi de pe alte planete pentru observatii stiintifice intergalactice si pentru asimilarea pe aceasta planeta care ofera multe perspective pentru a vietui. De fapt corect ar fi trebuit spus pentru a convietui daca tot a tunat si a fulgerat si ne-a adunat aici universul. Nu stiu care este adevarul. Totul este posibil. Folosim creierele la mici procente. De ce? Cine a hotarat gradul de libertate mentala a omului desi este demonstrat stiintific ca exista un potential colosal? Teoriile conspirationiste vorbesc in n cazuri despre forte malefice, oculte, care ar interveni in mentalul colectiv al populatiilor de pe Terra. Se poate. Nu am argumente sa aduc precum ca nu ar fi asa.

Se spune ca exista un guvern mondial si o elita care are acces la intreaga cunoastere si tin in maini puternice si pricepute adevarul sub obroc. Se poate si asta. Sunt un om simplu si femeie pe deasupra si iar nu am argumente sa pot afirma ca nu e asa…sau chiar asa, adica ar mai fi si alte elemente pe care uitam sa le luam in calcul. dar nu ma las si imi dau cu parerea totusi. De ce? Pentru ca ma numesc om si imi pasa de tot ce se petrece cu mine si de jur imprejurul meu.

Se spune ca gandul este cea mai puternica energie. La fel si energia sexuala sublimata pe centrii de forta superiori este o alta forta. Mentalul este puternic sibstie sa faca multe. Si bune si rele. Aici pot veni repede cu argumente. Le traim chiar in zilele noastre. O colectivitate care spune ca toate atrocitatile pe care le face este sub semnul religiozitatii, a iubirii fata de un cineva considerat deasupra lumii, a omului. O alta colectivitate care este atee si reactioneaza la fel de dur, tot in numele pacii si a iubirii. O alta masa mare de oameni care se autointituleaza intr-un anume fel, religioasa si nu prea, pentru ca mai mult ar fi un surogat care lupta pentru respectarea drepturilor omului dar folosind artileria grea si armament de ultima ora. Alte mase de oameni se roaga la Dumnezeul lor crestin pentru pace, iubire si intelegere in lume. Frumoase vorbe, dar ce reactii au si ei! Despre ce crestinism vorbim? Crestinismul de guerilla.

In fine, ce sa mai lungim vorba! Tot ceea ce se intampla la nivel planetar se intampla si la nivel de natiune dar si la nivel de individ. Supramentalul da semnale de alarma la toti. La fel. Cati il aud, cati il inteleg, cati il percep? Semnalele sunt de avarie colectiva. Suntem la cota la care toate ledurile sunt la rosu si suntem avertizati clipa de clipa. Cine sa ne conduca, cine sa ne spuna ce avem de facut, cine sa ne opreasca de la dezastru? Hazardul sau zeitatile sau noi insine care avem controlultotusi! Daca am fost pasaportati ca fiinte din univers pe aceasta planeta unde ne sunt rudele care desigur vad ce facem si ce erori dam? Daca suntem masa de manevra pentru cei care detin toata stiinta ce vor sa faca cu noi, din noi? Big Brother? Te salut frate mai mare si stiu ca ma urmaresti in fiecare moment din zi si noapte pentru ca vezi tot ce fac. Dar stii oare si tot ceea ce gandesc? Pentru ca daca e asa te-ai ars! Omul gandeste in planuri incrucistae iar tu nu ai decat sa te impleticesti printre ele, ca tot nu vei sti ce-i in capul meu, chiar daca pretinzi ca folosesti nanotehnologii de ultima ora si paranormali, parapsihologi, etc. Vei afla doar ceea ce este in mental, dar subconstientul nu te va lasa sa intri in el. Te va pacali pentru ca el are chei de control asupra mentalului si iti va varsa in poale doar ce va voi!

Asa ca ma gandesc la faptul ca daca omenirea ar vrea cu adevarat sa fie asa cum trebuie la mama Gaia acasa, ar face bine sa se opreasca o fractiune de secunda din tot ceea ce face, sa se reseteze si cu siguranta ca si antivirusul va incepe sa functioneze automat, eliminand tot ceea cea fost trimis la vointa cuiva.

Am putea incepe cu noi mai intai si apoi cu mentalul colectiv. Situatia din tara la acest moment este cel mai extraordinara sansa de lucru direct cu noi insine. Este cel mai bun experiment care ne-ar demonstra fiecaruia puterea gandului bun. Vrem sa facem ceva care sa ne readuca impreuna, in conexiune, in aceeasi intentie pozitiva pentru atingerea scopului dorit? Este simplu sau complicat – depinde de gradul fiecaruia de intelegere, de dorinta fiecaruia de a fi impreuna in pozitia de daruire, de a lucra pentru ceilalti in mod constructiv, sanatos, sincer, cu iubire, de a nu se mai lasa manevrat si folosit.

Nu stim cine ne-a creat dar macar ne-am face o minima datorie de a ne reprograma pe frecventele luminii si ale intelegerii dintre noi. Oare ce poate insemna cuvantul iubire de oameni, de aproapele? Zadarnicie, atrocitate, crima, nesiguranta, ura, razbunare, meschinarie, minciuna, neputinta de a trage fata de masa cu toate mizeriile de pe ea, de a trage cortina pentru a vedea manuitorii de papusi? Sau altceva?(…)

Interviu neconventional cu scriitoarea M.C.Simon – partea a 11 – a si partea a 12 – a

11204458_10153475944257238_2188952742303059704_n12.Ce planuri ai de viitor; la ce lucrezi acum? Ce surprize ne faci?

MC:

Surprize nu stiu daca voi face cuiva pentru ca… furnizarea unei surprize depinde foarte mult de definitia pe care destinatarul o da acestui cuvant. Pot in schimb sa spun la ce lucrez si ce planuri avem. Multumesc pentru intrebare… raspund cu mare placere J.

 

Pe primul loc la capitolul planuri, se afla perfectionarea unui sistem de lucru prin care sa putem ajuta cat mai multi scriitori sa-si definitiveze proiectele. Avem deja structurati pasii principali, ramanand doar cateva detalii care mai trebuiesc puse la punct.

In alta ordine de idei, lucram acum la publicarea urmatoarei carti care are titlul “How to Reach Your Writing Goals like a Pro”. Practic, este vorba de un ghid de tip pas-cu-pas, necesar oricui doreste sa publice o carte, pornind de la zero. Cartea nu numai ca reda exact traseul necesar a fi parcurs pentru implinirea acestui “vis” dar duce cititorul mult mai departe, pana la radacinile acestei dorinte, dand astfel posibilitatea unei analize constructive a intregului proces. Lansarea cartii este programata pentru data de 18 Noiembrie 2015, iar pana atunci planific si organizez ceea ce in engleza se numeste Book Blog Tour, un fel de circuit online la care participa cat mai multe bloguri, avand scopul de a promova cartea. Evident… oricine este doritor sa ajute, este binevenit in echipa J .

Tot pentru acest an, avem programate a fi publicate inca doua carti (cu ceva eforturi, s-ar putea ca numarul sa creasca la trei). Invit cu toata dragostea pe toti cei care citesc aceste randuri, sa se inscrie pe oricare dintre website-urile mele pentru primirea noutatilor prin email. Dupa cum deja am mentionat, ideea principala care sta la baza hotararii de a scrie, este de a indeplini unul dintre visele cele mai profunde pe care le avem… acela de a vedea cat mai curand o lume mai frumoasa. S-ar putea ca acest lucru sa para unor cititori  o utopie, dar… parerea mea este ca adevarata putere de a schimba aceasta lume, sta in mainile scriitorilor. Cred cu toata taria ca depinde de scriitorii din toate domeniile si de toate tipurile, ce fel de informatie ajunge la cititor, ce fel de chei ii sunt acestuia dezvaluite, astfel incat sa deschida usi; chiar si pe cele neanticipate. Si… deschizand acele usi, sa reuseasca sa-si transforme viata, atragand o abundenta de  sentimente de fericire si implinire.

 

13. Interviul nostru a ajuns la final. Cum pot afla cititorii mai multe despre tine? Cum poti fi contactata daca cineva doreste sa apeleze la serviciile pe care voi le oferiti scriitorilor si blogerilor? Ce sfat doresti sa le dai cititorilor nostri?

 

MC

La final de interviu tin sa multumesc tuturor cititorilor pentru rabdarea cu care au asteptat fiecare raspuns si in special pentru minunatul feedback primit. Iti multumesc si tie, Elika, pentru oportunitatea oferita. Recunosc ca… la inceput m-a mirat numele categoriei “Interviuri neconventionale, dar… pe parcursul acestui interviu am inteles de ce ai ales astfel. Esti una din putinele persoane care, chiar stiu sa conduca un interviu… interesant; atat pentru intervievat cat si (imi place sa cred) pentru cititor.

 

Cu mare drag raspund la toate mesajele primite. Oricine doreste sa ma contacteze, o poate face prin intermediul urmatoarelor site-uri:

http://WritersPayItForward.org/

http://FengShuiForWriters.com/

http://www.MCSimonWrites.com/

Frecventa cu care postez este cel putin saptamanala si de aceea recomand tuturor celor interesati sa se inscrie la newsletter, pentru primirea noutatilor si ofertelor pe care le derulam.

Cu mult timp in urma, Confucius a spus: “Nu ai cum sa deschizi o carte fara sa inveti ceva din ea”. Permiteti-mi sa-l parafrazez si sa spun ca nu ai cum sa scrii o carte fara ca cineva sa aiba ceva de invatat din ea.

In fiecare dintre noi sta ascunsa o carte; o carte care doreste sa vada lumina zilei… pentru ca doar vazand-o, poate sa-si aduca contributia la transformarea lumii in care traim intr-o lume mai buna si mai frumoasa. Atata timp cat scrieti din toata inima voastra, cartea va deveni o comoara… cel putin pentru o parte din aceasta omenire. Sfatul meu este sa va deschideti inima si sa puneti in cuvinte sentimentele, experientele, tot ce credeti ca ar putea ajuta cel putin un potential cititor. Daca va temeti ca nu stiti a scrie… sfatul meu este sa dati teama deoparte. Sa scrii… inseamna sa-ti pui “inima” in cuvinte. Pentru restul detaliilor… exista editori.

Daca vreodata simtiti ca aveti nevoie de o incurajare… nu ezitati sa imi scrieti. Cu siguranta vom gasi impreuna o vorba buna si chiar solutie.

 

 

Invitatul zilei: CRISTINA DINU

igp7330Recenzie „Psihologia Multimilor” de Gustave le Bon

Gustave le Bon s-a nascut in anul 1841, si a fost printre cei mai importanti psiho-sociologi care reusesc sa sintetizeze ceea ce gandesc multimile de toate felurile “exista, fara indoiala, gloate criminale, dar exista deopotriva multimi pline de virtuti,multimi eroice”. Psihologia Multimilor este o carte care merita citita nu numai de cei care studiaza domeniul psiho-sociologic, dar si de acei oameni in care mai troneaza curiozitatea de a descifra un lucru din care fiecare dintre noi face parte voluntar sau involuntar.

Aceasta lucrare se structureaza in trei mari capitole, Cartea I ,II, III. In Cartea I se studiaza carcateristicile generale ale maselor si “pentru ca o multime sa dobandeasca particularitati speciale e necesara influenta unor excitanti(…)”. Le Bon considera ca individul singur difera foarte mult de individul aflat intr-o multime, deoarece multimea ii da sentimentul legitimitatii acetelor sale si de asemenea ii da o putere pe care individual nu ar avea-o. Al doilea lucru pe ca G.le Bon il discuta este despre sentimentele si etica maselor. Multimile sunt impulsive, mobile si irascibile iar aceste caracteristici sunt sustinute de catre autor prin exemple cu care toti suntem de acord daca stam si analizam sau chiar daca ne anlizam. Oamenii care formeaza o multime sunt usor de influentat de catre un lider puternic, multimile sunt naive si usor de sugestionat. Al treilea subcapitol se refera la ideile, gandirea si imaginatia maselor “neputand gandi decat prin imagini, masele nu se arata impresionate decat de imagini. Numai acestea(…) le seduc ori le inspaimanta si devin mobilul actiunilor lor”. Capitolul patru vorbeste despre convingerile maselor si formele religiaose pe care le imbraca,evidentiind faptul ca masele adora fiintele considerate superioare , le este teama puterea acestora, accepta neconditionat dogmele impuse de ea, si au tendinta de a-i considera dusmani pe cei care refuza sa le admita.

Cartea a doua vorbeste despre opiniile si credintele maselor,aceasta fiind structurata in patru capitole :

1 Factori indepartati ai credintelor maselor.

2 Factori imediati ai credintelor maselor.

3 Indrumatorii maselor si mijloace de persuasiune.

4 Limite de variabilitate la nivelul credeintelor si opiniilor maselor.

Cativa dintre factorii indepartati ai opiniilor maselor sunt: rasa, traditiile, educatia, iar cei imediati sunt: imaginile, cuvintele, iluziile si ratiunea. Pentru ca un conducator sa poate face fata unei multimi el trebuie sa posede o serie de insusiri cum ar fi prestigiulcare poate comporta doua tipuri de sentimente: teama si admiratia,dar poate exista si fara cele doua.

Alta insusire importanta este capacitatea de a pune o multime in  miscare si de a o determina sa comita un act, iar aceasta capacitate este caracterizata cu ajutorul a  trei verbe: a afirma, a repeta si a contagia.

Ultima carte,clasifica  descrierea categoriilor de mase,urmareste trasaturile particulare ale multimilor. Masele se impart in doua categorii:

1.     Mase  eterogene: anonime non-anonime (jurii,adunari parlamentare)

2.     Mase omogene:  secte (ordine religioase), caste ( muncitorii, preoti), clase ( aristocratia,muncitorimea)

Pe  Le Bon il intereseaza insa, mai mult, multimile eterogene care pot fi ― asa-zise criminale ,” Cand un prizonier era achitat(de tribunalul lor improvizat), garzile si asasinii il imbratisau plini de efuziune si se aplauda indelung, apoi cu totii se intorceau sa-i omoare pe altii. In timpul masacrului a domnit o veselie necontenita: se dansa si se canta in jurul cadavrelor, erau aduse banci pentru doamne, iar acestea isi manifestau bucuria ca vad cum sunt ucisi aristocratii. Echitatea functiona, de asemenea. La Abbaye, unul dintre asasini s-a plans ca doamnele asezate in spate nu vad bine si ca doar unii dintre cei prezenti au placerea de a-i lovi pe nobili.”― , juratii de la curtea cu jurii,” Astazi alegerea juratilor se afla in mainile consiliilor municipale, care admit sau resping anumite persoane, dupa bunul lor plac, in functie de interese politice si electorale… Vad majoritatea celor selectati sunt comercianti mult mai neinsemnati decat cei desemnati odinioara pentru aceasta insarcinare, sunt marunti functionari ai administratiilor. Multi dintre ei manifesta zelul neofitului si al oamenilor de bine, si situatia este adesea jenanta – spiritul juratilor nu s-a schimbat: verdictele lor raman aceleasi.”―masele electorale,” Cand unul dintre organizatori a rugat asistenta sa numeasca un presedinte, furtuna s-a dezlantuit. Anarhistii sar pe scena si iau biroul cu asalt. Socialistii il apara cu inversunare – se izbesc unii de altii, isi arunca vorbe grele, un cetatean se retrage cu ochiul umflat.”― adunarile parlamentare,” Tabloul poate parea sumbru si ,totusi,este exact. Adunarile parlamentare surescitate si hipnotizate indeajuns, prezinta aceleasi caracteristici. Ele devin o turma maleabila si docila prada impulsurilor.”

Inchei printr-o afirmatie care ar trebui sa ne faca sa reflectam la noi,la noi insine dar si in cadrul omenirii,dar mai ales la ceea ce va urma:  “Civilizatia mai poate parea inca stralucitoare, caci si-a pastrat fatada cizelata de un indelungat trecut, dar, in realitate nu mai este decat un edificiu scorojit pe care nu-l mai sustine nimic si care, la cea dintai furtuna,se poate prabusi.”

Bucurati-va de carte!

https://crissdinu.wordpress.com/

 

AJUNGE! ACUM E TIMPUL!

646x404Azi ma gandesc la emotie! Este ceea ce ne caracterizeaza ca oameni. Un psiholog ar sti cum sa explice! Eu nu pot spune decat despre emotiile firesti, normale, care ne ridica  statutul pe care il avem in regnul animal, in ciclul vietii.

Romania este emotionata in aceste zile de doliu national. Au murit oameni intr-un mod nefiresc, incredibil. Nu sunt singurii care au murit in conditii extreme. Mass media a transmis imagini si informatii de la Clubul Colectiv si de la spitalele unde se afla ranitii, de la IML, unde sunt mortii, etc. Terifiant! E bine ca suntem informati dar acum ma intreb de ce nu s-au oprit toate emisiunile brusc in momentul in care au inceput sa trimita jurnalisti si cameramani la locul carnagiului. In astfel de situatii ar trebui sa devina dispecerate de urgenta si interventie. Poate ca reactivitatea celor care au sarcini exacte pentru situatii de criza si urgenta ar fi fost alta. Mai eficienta si mai prompta.

Se pare ca toate comisiile parlamentare, guvernamentale, paramilitare, etc., au o probleme de comunicare. Desigur ca este o dislexie politica. Si asta este grav pentru o tara. Cand nu functioneaza perfect lantul acesta se creeaza haos, agitatie, se fac greseli majore, se pierd vieti omenesti si se aduna stres major care provoaca distonii in intregul circuit. Nimic nu mai functioneaza ca pe hartie! Intotdeauna se pierde din vedere factorul emotional!

Sunt uimita ca nu a fost trimisa, ca de obicei in astfel de situatii de criza, armata! Ei functioneaza inca perfect. Stiu sa gestioneze corect aceste momente. Cu eficienta, cu eroi, cu voluntari, cu reactivitate rapida, cu solutii de moment.

Haosul este numele de cod pentru o Romanie suferinda. Nu numai Clubul Colectiv este problema! Sunt multe necazuri care se puteau rezolva in ultimii ani, dar nu s-a dorit. Suntem o natiune cu bocanc strain pe gat. In acelasi timp suntem o natiune  de oameni normali si inteligenti care stim ce am avem de facut si ne-am putea salva chiar si in al 13-lea ceas!

Nu e tarziu inca! Putem transmuta acum emotia in energii creatoare. Putem materializa acum neputinta aparenta in eficienta si pragmatism. Putem face acum ceva pentru toti cei care au murit la Revolutie crezand in viitorul mai bun si mai firesc al Romaniei. Avem acum datoria ca generatia noastra, cea care a trait clipele Revolutiei, sa duca la indeplinire dorinta martirilor si eroilor inocenti sacrificati pentru un ideal. Intelegeti ca noi suntem acum veriga dintre trecut si viitor! Cat mai trebuie sa-i dezamagim pe cei care vin in urma noastra? AJUNGE! ACUM E TIMPUL!

Goodbye to Gravity – The Day We Die – in memoriam

img_1872441_thumbs_600x440_1215231Azi si ieri am ascultat de cateva ori melodia  The Day We Die. Nu sunt o rokerita declarata si nici nu am facut o pasiune pentru acest gen de muzica. Fiecare se exprima asa cum simte si cum crede de cuviinta. Recunosc insa ca sunt melodii si formatii pe care le apreciez.  Apreciez comunitatea lor, am o pasiune nedeclarata pentru motoare, imi place faptul ca unii dintre ei desi sunt considerati ca fiind proscrisi, sunt de fapt spirite minunate si evoluate. Dincolo de aparente multi dintre acestia sunt de-o finete sufleteasca rara, delicati, frumosi si compasivi, cu trairi dincolo de normalitate.

Intamplarea nefericita de la Clubul Colectiv din Bucuresti, comentariile pro si contra de pe net si in general din intreaga media, m-au determinat sa ascult melodia parca predestinata a formatiei Goodbye to Gravity.

Sunt trista, sunt mahnita, sunt cu sufletul in lacrimi. Vad cum incet se desprind suflete albe – ingeri carora in plan terestru li s-au ars aripile intr-o seara cumplita de sfarsit de octombrie…

Sa-i ajutam dragii mei, cu gaduri bune, de lumina si iubire, sa le fie usoara aceasta calatorie spre ACASA!

R.I.P

Invitatul de azi: ALECU RACOVICEANU

Jurnal de tătic. Iartă-mă, Alecsia. Iartă-mă, Sofia. Atât am putut

Poveste absolut reală.
-Tati, ce e aia ”doliu”?

jurnal 52

Nu, nu ai cum să le ferești de tot ce auzim și noi, oamenii mari. Nu le poți învălui sufletul într-o pânză din praf de pe aripile zânelor, sperând să rămână mereu curate.
Pur și simplu asta e lumea pe care le-o lăsăm. Atât am putut. Nu e cu mult mai bună decât cea pe care ne-au lăsat-o părinții noștri. Și aproape la fel cu cea moștenită de ei.
Mă uitam la știrile despre tragedia de la clubul Colectiv și nu am băgat de seamă când au intrat și fetele în sufragerie. De obicei suntem atenți, mutăm imediat, ca nu cumva cuvintele care ne descriu realitatea să le mânjească mintea prea devreme.
Acum nu am apucat și, în loc să-i răspund Alecsiei, am luat-o în brațe și mi-am cufundat fața în părul ei.
Habar nu aveam ce să-i spun. Ce e doliul? Resemnarea că am eșuat? Că le-am construit – probabil din prostie – o lume roz, dar că în jurul lor e mlaștina în care va călca, orice am face noi, părinții. Noi doar amânăm momentul când o vor face.
”Lasă-i să mai crească! Au timp să dea cu nasu-n mizerie!” Asta au spus părinții noștri, noi repetăm. Greșim?
Aș fi vrut să îi spun că lumea e plină de capcane, că noi nu am reușit să le curățăm drumul de ele. Că nu le-am netezit drumul.

Aproape 20 de ani m-am ocupat de omoruri, am văzut cum omul este cea mai periculoasă fiară, cum singurul dușman natural al omului este un alt om. Și acum văd că nu am schimbat nimic. Nu am făcut decât să înțeleg un puzzle care a rămas neschimbat. Imobil ca un tablou intitulat ”natură moartă cu natura umană”.
-Tati, nu-mi răspunzi?
-Du-te la mami, tati are treabă…
Mă așteptam să aud din nou, din camera cealaltă întrebarea care m-a pus și pe mine pe gânduri, dar nu a fost așa:
-Mami, toți tații plâng?
Da, fata mea, mi-am spus în gând, tații plâng din două motive: de fericire și de neputință.