Am murit şi m-am descoperit pe mine însămi- Anita Moorjani

Anita-Dying-to-be-Me„Întoarce-te şi trăieşte-ţi viaţa fără frică!”

Astăzi vă voi vorbi despre o carte. Sunt convins că mulţi dintre voi ştiu de ea, dar poate că mai sunt şi unii care încă nu ştiu. Însă şi pentru unii şi pentru alţii, această reamintire poate fi un motiv de bucurie şi în acelaşi timp de introspecţie. Pentru mine cel puţin, e una din mărturiile cele mai autentice. Cartea se numeşte „Am murit şi m-am descoperit pe mine însămi” şi a fost scrisă de Anita Moorjani. Cazul ei este relativ recent, se întâmpla prin 2006.

Deşi au trecut aproape 3 ani de când am luat prima oară contact cu această carte, ea a stăruit permanent în mintea mea şi mi-am zis că totuşi ar fi cazul să scriu ceva şi despre această experienţă autentică. Cred că oricine ar avea ceva de învăţat din această carte, indiferent de religia, de spiritualitatea sau credinţa sa. Pentru că mărturia ei nu e una a minţii şi a raţiunii, ci este cu desăvârşire o mărturie a sufletului. Viaţa, moartea, iubirea, frica, boala, toate sunt cuprinse în paginile acestei cărţi, toate sunt adevăruri care pur şi simplu nu lasă loc speculaţiei.

Anita Moorjani s-a născut în Singapore şi trăieşte în continuare în Hong Kong. Fiind de religie hindusă, a trăit sub impactul condiţionărilor religioase şi sociale care a generat spre ea foarte multă frică. Nevoia de a nu dezamăgi, de a părea altceva decât era în realitate, a făcut-o să poarte o mască datorită fricii care ajunsese să se insinueze în corpul ei energetic. O viaţă trăită sub jugul fricii şi al necunoaşterii de sine, a dus-o către un punct culminant al vieţii care s-a numit cancerul. Când a primit verdictul, medicii îi mai dădeau doar 3-4 luni de trăit. Practic era un cancer al nodulilor limfatici în stare foarte avansată. Astfel încât, în scurt timp, tot corpul, de la baza craniului şi până la abdomen i se umflase de tumori de mărimea unei lămâi. Boala i-a devorat practic trupul, ajungând la 38 de kg. Menţinută pe aparate, i se cheamă apropiaţii pentru a fi prezenţi la ultima ei suflare. În acel moment, în agonie fiind, sufletul îi părăseşte corpul şi începe să asiste la toată disperarea din jurul ei, simte fiecare emoţie a soţului care o ţinea de mână şi a celor apropiaţi, observă agitaţia medicilor, dar sufletul nu este absorbit de drama lor. Conştiinţa i se expandează şi vede dincolo de zidurile acelei camere unde trupul îi zăcea, îl vede chiar şi pe fratele său care pleca atunci tocmai din India către ea în Hong Kong, îi vede şi pe cei care se rugau pentru ea, fiecare în felul său, în casele sau bisericile lor. Toate acestea le-a povestit cu lux de amănunte după revenirea de dincolo.

Pe când sufletul era încă ieşit din corp, are loc întâlnirea cu tatăl ei decedat înainte, şi cu încă o prietenă, şi aceasta răpusă tot de cancer. Întâlnirea de pe celălalt tărâm are loc sub forma unei comunicări telepatice. Deşi nu mai dorea să se întoarcă din nou în acel trup epuizat de boală, tatăl ei îi dă de înţeles că e mai bine pentru ea să se întoarcă. Atunci ea înţelege rapid de ce s-a îmbolnăvit de cancer pe pământ: pentru că nu a fost niciodată ea însăşi şi pentru că frica i-a dominat toată viaţa! Tot atunci realizează că dacă se va întoarce, se va însănătoşi rapid. Ultimul mesaj al tatălui, rămâne un mesaj pentru posteritate: „Acum, că ai înţeles cine eşti cu adevărat, întoarce-te şi trăieşte-ţi viaţa fără frică!”

Realizează atunci că există un scop şi o menire a vieţii sale. Iar scopul nu se vrea căutat cu îndârjire, ci el se aşterne de la sine în faţa ta, pe măsură ce laşi lucrurile să se întâmple şi pe măsură ce îţi dai voie tot mai mult, să fii doar tu însuţi.
Când a povestit despre această experienţă în apropierea morţii, a spus că „dincolo” nu mai există nici un fel de separare, aici doar trupurile ne separă, pe când acolo suntem cu toţii Una, interconectaţi la aceeaşi conştiinţă. După revenire s-a lovit de scepticismul doctorilor care în ciuda faptului că după 5 zile tumorile i se micşoraseră cu 70%, i-au dat drumul acasă de-abia după 5 luni. Adaptarea din nou la această viaţă, nu a fost tocmai una uşoară, toată percepţia vieţii i s-a schimbat imediat după întoarcere.

Concluziile pe care le-a tras în urma acestei experienţe, au fost următoarele:
Iubirea. Nu este de ajuns să spui că iubeşti oamenii, dacă tu nu te iubeşti cu adevărat pe tine însuţi. Asta e doar o altă minciună prin care fugi iarăşi de tine. Cu cât te iubeşti şi te apreciezi mai mult, cu atât vei dărui mai mult din tine celorlalţi. Când te iubeşti, nu mai simţi nevoia nici să controlezi pe careva, nici nu mai suporţi să fii controlat de absolut nimeni. Trăieşti şi laşi să trăiască.

Frica. Suntem învăţaţi să ne fie frică şi aceasta ne este cultivată încă de la o vârstă foarte fragedă, astfel încât nu mai funcţionăm firesc din iubire, ci ne manifestăm adeseori cu sabia fricii deasupra capului. Această frică este de cele mai multe ori ascunsă şi nu o percepem direct ca fiind prezentă, te obişnuieşti până ce te identifici cu ea şi devine a doua ta natură. Trăiești, te culci și te scoli cu ea. Începe să îţi fie frică de oameni, de viaţă, pentru că pur şi simplu trăieşti în iluzia minţii, nu în plenitudinea bucuriei fiinţei tale interioare.

Fericirea şi râsul. Ne naştem cu aceste tendinţe către veselie, dar societatea şi religia mai ales, reuşesc de-a lungul timpului să ne taie pofta de viaţă şi să ne bage doar frica în oase. Copiii se nasc cu bucuria pe chip, dar în scurt timp, această bucurie păleşte de pe faţa lor. Ne naştem cu multă iubire dar şi aceasta devine condiţionată după ce creştem. Bucuria e cea mai importantă activitate spirituală şi de fapt, toate meditaţiile şi tehnicile folosite, converg doar către recăpătarea stării de bucurie. Când pierzi bucuria, pierzi starea firească şi începi să apelezi la…tehnici spirituale!!!

-Conştientizarea că viaţa este un mare dar. Unii se auto-amăgesc că viaţa e o corvoadă şi că au karme grele de dus. Spor la trasul karmei dacă asta doriţi, iubiţii mei. Toate greutăţile care vin spre mine, eu le percep doar ca provocări. Ele sunt de fapt, daruri şi nestemate pe care noi în fuga noastră după confort, le aruncăm şi pierdem astfel o mare creștere și binecuvântare spirituală. Aşa cum spune şi autoarea, ea de fapt se sinucidea lent de una singură, cu mult înainte de apariţia cancerului. Cum se sinucidea? Inconştient, prin frică. Iar boala de fapt a salvat-o de la moarte prin darul care i s-a făcut şi pe care ea într-un târziu de-abia l-a conştientizat. Dacă încă te zbaţi şi nu primeşti provocările vieţiii ca pe nişte daruri, încă nu ai ajuns până la capăt, încă nu ai înţeles cine eşti, încă fugi de tine, încă fugi de viaţă!

-A fi tu însuţi. Când porţi măşti, intri în conflict interior cu sinele tău, conflict care va duce mai devreme sau mai târziu tot la boală. De fapt, e foarte chinuitor să porţi o mască şi să trăieşti în minciună şi duplicitate. E o mare povară. Dar cel mai simplu e să fii mereu tu însuţi, atunci nu vei mai încerca din răsputeri nici să impresionezi pe careva, nici să joci la nesfârşit teatru ieftin şi de prost gust.

E adevărat, de cele mai multe ori, de-abia când pierdem ceva ne dăm seama de valoarea lui. Oare n-ar fi o mare irosire a acestui timp pentru a ne pierde această viaţă în zadar, iar după plecarea noastră de aici să ne dăm cu adevărat seama de ceea ce am avut și am pierdut?
Aşadar, revino copile, iubeşte-te fără ca să te cenzurezi în zadar, râzi din toată inima ta, fii recunoscător pentru darul vieţii, rămâi mereu tu însuţi şi împărtăşeşte cu curaj acest mesaj sublim mai departe:
„Întoarce-te şi trăieşte-ţi viaţa fără frică!”

profesor CRISTIAN CIORCILA

recenzie preluata de pe pagina de FACEBOOK prin bunavointa autorului caruia ii multumesc

puteti viziona interviul la aceasta adresa: https://www.youtube.com/watch?v=kcAuZE756Mg

Interviu neconventional cu scriitoarea M.C.Simon – partea a 5-a

11204458_10153475944257238_2188952742303059704_n5. Ti-ai propus sa lucrezi in acest vast imperiu al cuvintelor intr-un mod profesionist; studiezi mult si esti la curent cu toate noutatile din marketingul si managementul artei scrisului; ce inseamna asta?

M.C.

Aceasta inseamna ca o sa continui sa fac ceea ce fac de cand m-am nascut: sa studiez cat pot de mult astfel incat sa am cunostiinte in aproape toate domeniile “posibile”.

In ceea ce priveste modul profesionist in care voi folosi cuvintele, intr-adevar, nu ma voi multumi doar cu o cunoastere de suprafata ci intentia este ca sa fac din aceasta ocupatie o arta care sa-mi bucure inima si mintea in acelasi timp.

Mai mult, scopul final este nu doar sa reusesc sa fac tranzitia de la viata de inginer la cea de scriitor. Adevaratul obiectiv este sa imi aduc aportul la imbunatatirea vietii oamenilor. Cum? Demonstrand ca orice este posibil… orice inima noastra doreste cu adevarat.

Prin cartile mele, bazandu-ma pe propriile experiente, vreau sa redau oamenilor increderea in fortele proprii si in puterile pe care le-au capatat in clipa in care au coborat in corpul uman, pe aceasta planeta; puteri de care poate au uitat… ajutati fiind de fantastica societate in care am ales sa traim.

In adancul sufletului meu cred cu toata taria ca am primit dreptul de a experimenta aceasta viata pentru a simti cu adevarat ce inseamna fericirea si nu ceea ce societatea ne ‘invata” (in special prin exemplele din mass media. Apropo’… sunt 8 ani de cand am deschis ultima oara televizorul si trebuie sa recunosc ca viata a devenit mult mai interesanta si frumoasa de atunci), ca existenta ne este data pentru a experimenta compromisurile, lupta, necazurile, prostia, invidia si asa mai departe. Nu are sens sa le enumar pe toate. Sunt sigura ca ati prins ideea.

Vreau sa vad o lume mai buna in jurul meu. Vreau sa vad oamenii zambind fericiti. Vreau sa vad prea plinul inimii semenilor mei. Si stiu ca intr-o zi, visul meu va deveni realitate. Pentru ca absolut tot ce-ti doresti cu adevarat in inima ta se intampla neconditionat.

Si ca sa revin la miezul intrebarii tale… pentru ca acest proiect sa reuseasca, evident trebuie sa il fac cunoscut. In zilele noastre avem mai multe metode de a realiza acest lucru, iar una dintre metode este un bun marketing. Evident… asta in cazul in care nu dorim sa folosim doar puterea mintii. Dar… acesta este un subiect prea vast… cine stie? Poate intr-o zi, o viitoare carte va avea titlul “Puterea mintii mele”.

 

Barbatul puternic

Azi ma gandesc la acel text care este foarte uzitat: in spatele unui barbat puternic sta o femeie si mai puternica. Nu am de obiectat nimic ci doar de adus cateva aspecte in plus.

Daca barbatul este puternic desigur ca va atrage spre el o entitate feminina cel putin la fel de puternica, cu aceleasi vibratii inalte, pe acelasi nivel de constiinta,11990654_1011719468878286_2385561510682439260_n cunoastere si intelegere. Daca accepta langa el o persoana care este sub standardul sau, barbatul va suferi blocaje de toate tipurile si va fi marcat de aceasta alegere, chiar daca la mijloc s-ar presupune ca e dragoste. De fapt vor fi un alt gen de sentimente care se vor materializa in aspecte ce vor rezona in registre gregare.

Femeia din spatele barbatului puternic ii este de fapt alaturi, dar are capacitatea de a sta oarecum in umbra lui, chiar daca toate calitatile ei o definesc ca fiind lider si este vizibila prin tot ceea ce intreprinde, prin atitudine, cuvant si fapta. Ea isi motiveaza barbatul stabilind intre ei legaturi speciale. Ea pare fragila, usor neajutorata, delicata, cere ajutor in tot felul de situatii casnice si nu numai, cere sfatul, parerea barbatului ei, desi ea poate cu mare usurinta sa rezolve fara sprijin toate acestea. Nu este decat exercitiul ei pe care il aplica cu mare succes, ea fiind de fapt o mama generoasa si foarte atenta cu puiul ei, acesta fiind barbatul. Intre doi oameni puternici se creaza legaturi speciale, uneori de natura ludica, alteori pasionale, sau pur si simplu de natura intelectuala, inalte, care omogenizeza cuplul, facandu-l un tot unitar, armonios si invincibil.

Toate astea sunt native dar sunt si multe lucruri care se invata in doi. Esti tu femeia puternica ce sta in spatele unui barbat puternic? Daca da, felicitari! Daca nu, mai ai timp sa devii daca poti intelege ceea ce am scris mai sus!

Simtul masurii

11822739_721834094587264_6964097730856051623_nAzi m-am gandit la cat de mult rau poate aduce intr-o familie lipsa masurii. Trebuie sa fie masura in toate, care sa aduca echilibru si incredere.

In orice relatie – de orice tip ar fi ea – dintre un barbat si o femeie, si in special intr-o casatorie, sinceritatea si comunicarea sunt  de baza. Vin si restul condimentelor sa dea gust si sa creeze armonie, dar daca nu exista cele doua, sau sunt doar numai partial, povestea se transforma in cu totul altceva si incet, incet se destrama. De multe ori tot ceea ce a insemnat iubire se transforma – culmea!- in ura, dispret, renegare.

E atat de ciudat sa stii ca fiinta catre care te-ai daruit dintru inceput cu totul si pe care o simteai ca fiind parte din tine, te priveste brusc ca pe un strain, ba mai mult, uneori ca pe un dusman de moarte!

Cat de triste sunt aceste intamplari si cata suferinta aduc ele!

Gandul de duminica

10408108_869526586422734_4508311863420057474_nDraga om frumos acesta este gandul meu care pleaca acum catre tine: nu te multumi sa privesti la dragostea altora; implica-te si atrage in viata ta iubirea!

Las-o sa vina si primeste-o fara teama ca te va rani . Sa stii ca nu dragostea face rau ci noi insine , renuntand la lupta, la crearea echilibrului si la pastrarea acelui moment unic in care ai tresarit frumos realizand ca esti indragostit cu adevarat.

Si nu totdeauna dragostea vine cu fluturi in stomac sau cu explozie de hormoni si artificii. Vine uneori tiptil, te insoteste un timp pana cand deschizi ochii mari si spui doar atat, invadat de o caldura minunata si unica: wow! Just wow!

Eu, femeia

20094_129950620674553_1021290390585518431_nAzi m-am gandit ca se intampla cateodata sa ne proptim in propriile noastre smarcururi. Ne scrijelim degetele ca sa iesim din ele, ne zgariem obrazul si sufletul tipand muteste din orgoliu. El e cel care ne impiedica sa fim noi, cei adevarati, sinceri si frumosi in tot ceea ce traim.

Azi am vrut sa strig unui gand naucitor si obraznic care ma chinuie de un timp si jumatate: si ce daca as fi  indragostita! Cui ce-i pasa? Dar am tacut speriata de un alt gand plapand: si daca ar fi  adevarat? Abea atunci am simtit ca mi se inmoaie picioarele si ca trebuie sa ma asez pe scaun imediat.

Asta-i chiar culmea! Eu indragostita? Nu e adevarat! Nu am de cine! Nu am subiectul in cauza in aria mea de existenta. Tipam aiurea unui gand trasnit dar undeva, subconstientul, atent si lucid, m-a tras de maneca: Lady vezi ce spui!

Efectiv nu mai intelegeam nimic! De unde atata agitatie si controverse in mine? Reactii nefiresti pentru o femeie care are cu totul alte lucruri de facut intr-un timp in care toata viata ei s-a schimbat brusc! A luat-o de la capat si orice inceput este greu pentru oricine, deci nici vorba de existenta unor alte optiuni. Puscas marin trebuie sa scrie pe mine un timp! Apoi timpul, societatea, oamenii…Si de ce ma speriasem oare? Pana la urma nu eu eram aceea care tot spune ca starea de indragosteala este cea mai minunata si mai aducatoare de energii? Nu eu eram aceea care incurajez iubirea si mereu spun: inmultiti-o ca nimic mai bun nu aveti de facut! Si acum ce e cu mine? Ce spaima cumplita a pus stapanire pe mine? De ce si de cine ma tem?

Si daca as intalni iubirea ce as face? I-as tranti usa in nas spunandu-i ca un soldat in termen: ma scuzati, ati gresit adresa? Ce anume in toata viata mea m-a putut speria asa de tare incat am avut o reactie necontrolata, eu, care controlez tot! Adica sunt fatarnica! Una spun si alta as face! Adica sunt mincinoasa si lasa! Adica nu m-as putea asuma in fata unei iubiri, tarzii, e drept, dar oare cand e prea tarziu pentru iubire? Adica nu as mai putea sa ma dedic unui barbat cu toata fiinta si sufletul meu? Adica dupa cate stiu acum nu as fi capabila sa onorez energia masculina? Bravo mie!

Asa ca am ascultat de sfatul prietenului meu ingerul care mi-a spus candva: cand esti nesigura incalta adidasii si iesi pe strada. Da din picioare, misca-te si asa vei gandi pozitiv si corect. Zis si facut! Si ce mi-a oferit strada? Bucurie si oameni frumosi. M-am detensionat si am inceput sa ma relaxez. O viata am fost incordata, e timpul sa mai schimb datele problemei, asa ca in mintea mea au inceput sa curga fraze motivationale. Uitandu-ma cu coada ochiului intr-o vitrina stiti ce am vazut? O femeie frumoasa, tanara, care zambea! Ok, e de bine! Vorba prietenei mele blonde: imi place ce vad!

Dupa un tur in forta de parc si de centrul orasului am intrat in casa, un pic nadusita si aprinsa in obraji. Traiesc, sunt vie, merg pe picioarele mele, sunt super ok. Acum pot sa-mi dau intalnire si cu iubirea. Sunt gata de confruntare!

Gandul de vineri

Draga om frumos acesta este gandul meu care pleaca acum catre tine: toata lumea iti spune sa te iubesti – desigur  ca nu in mod narcisist – ci in asa fel incat sa nu te scoti din ecuatie niciodata, oricare ar fi datele problemei, pentru ca toata energia care se invarte in jurul tau te cuprinde si pe tine. Asta nu inseamna ca esti egoist ci atent cu tine si cu ceilalti.

10681_10205817036763056_9180031533415012564_nCand vei sti care sunt dorintele tale si vei dori sa fie intocmai implinite, atunci sa stii ca vei fi in stare sa intelegi si ce doresc cei care asteapta de la tine acel ceva, nu altul! Se numeste simplu: generozitate sau umplerea dorintelor!  

Matrix

matrix11 Azi m-am gandit la toate cate ni se intampla – bune sau rele – si mi-am dat seama ca intr-adevar suntem intr-un joc al vietii. Uneori pare o caricatura ceea ce traim, o gluma de prost gust. Rad uneori, fie amarata, fie amuzata, de faptul ca ori e prea multa ironie sarcastica, fie o piesa tragi-comica. Una din doua.

Desuetudinea si vulgul au pus stapanire pe noi. Vorbim grosolan, mistocarim, ne bagam piciorul in orice, injuram ca la usa cortului, aplaudam prostia si lipsa de educatie, dar e trendi, e politic si e cool sa fii incult, idiot, manelist, zeflemist si snob.

Ne imbracam de la chinezi si second hand – ca doar e de firma hainuta. Mancam tot ce gasim pe rafturi in marile magazine, din piata luam produse cica bio dar pana a doua zi se topesc, se strica, se faneaza, adoram fast foodul si covrigii urasi, suntelm fatarnici si mincinosi, ne barfim si ne jignim in gura mare… nene Iancule mare profet ai mai fost!

Ma gandesc la concerte si spectacolele de opera unde tinuta era obligatorie sobra, eleganta si de bun simt. Acum esti bine venit si in blugi. Ok, omul se culturalizeaza si daca e in slapi, adidasi sau pantofi cu staif! Totusi…

Ma gandesc la multe dar poate ca in seara asta am sa iau o pauza de la gandire, ca sa nu uzez prea mult procesorul, asa ca ma voi baga pe un MATRIX poate aflu cum se poate face iesirea din sistem!