Ego sau conexiune cu natura?

0
52

 

 

Intr-o primavara tare mult asteptata, cand abia au izbucnit inflorescentele minunate, aud tot mai des aceste cuvinte: traim timpuri ciudate! Oamenii sunt ingrijorati pentru ceea ce nu vad, nu inteleg si nu pot accepta ca ar exista un dusman invizibil, care pare picat din luna. Da, pare un dusman extraterestru. Nu ne-am dorit sa fim fata in fata cu unul dintre cei care ne-au incins imaginatia copilariei si nu numai? Ei, acum avem un ceva despre care stim cum ii arata mutra la microscop dar cam atat. Prea multe detalii nu avem. Intelegem ca medicii si oamenii de stiinta nu pot mai mult. Dar asta nu ne aduce echilibru.  Din contra, creste spaima, teama, frica… Frica de ce? De necunoscut sau de moarte? De moartea despre care nu prea stim cum vine sau de necunoscut care creste intensitatea starilor noastre de panica mai ales.

Cum sa te aperi de ceva despre care nu stii cum functioneaza. Cum sa te feresti de el. E ca si cum am fi la jocuri mecanice. Care bilute suntem perdante sau castigatoare? Suntem impreuna intr-un sistem si orice facem nu pare ca nu reusim sa iesim din caruselul ucigas.

Care este sensul? Compensam natura si daca vrem cu tot dinadinsul putem sa ne gandim cum sa ne raportam unul la altul ca integralitatea sa se reveleze intre noi. E un inceput.

Corectam sistemul sau ne rugam pentru sanatatea fiecaruia, desprinzandu-ne de intentia de conectivitate dintre noi?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.